Photo by Kelvin Valerio from Pexels

Am scris primele două articole pe același subiect cu intenția de a descrie cum se formează și cum se menține teama de a nu fi suficient de bun/ă. Le găsiți aici și aici. Acum că înțelegem mai bine despre ce este vorba, haideți să vedem și ce putem face pentru a combate această teamă. Practic, în urma experiențelor din perioada de dezvoltare, putem dezvolta acest tipar care ulterior ne distorsionează realitatea prezentă în așa fel încât să reacționăm și să ne protejăm cum am învățat atunci când era necesar.

Așadar, ca practici pentru combaterea acestei temeri, încercați pașii de mai jos:

1.Reluați momentele dureroase, permițându-vă să simțiți până la capăt ce simțeați atunci. Amintiți-vă că prin disconfort creștem și este un pas important să ne dăm voie să îl simțim în loc să îl evităm. Ne oferă multă înțelegere și putem găsi soluțiile care chiar sunt potrivite pentru noi. Acesta este un pas foarte important deoarece tiparele după care funcționăm nu mai sunt conștiente, devin reflexe și automatisme. Dacă ne dăm șansa să le privim, să înțelegem de unde au pornit, ce experiențe au stat la baza lor, este o oportunitate de a revedea atât ce ne-a determinat pe noi să interpretăm și să concluzionăm anumite lucruri care s-au fixat în modul în care privim realitatea și în prezent și poate chiar să privim altfel intențiile persoanei în relație cu care am dezvoltat anumite credințe și tipare.

De asemenea, un alt lucru important este să vă aduceți aminte că acele momente aparțin în trecut și, deși atunci era singura modalitate de apărare, în prezent nu mai este. Acum nu mai sunteți un copil neajutorat, ci un adult care se poate proteja și într-un mod sănătos. Din fericire, creierul este plastic și ne permite să reinterpretăm, să flexibilizăm și să ne îmbogățim percepția asupra lumii. Așadar, porniți de la experiențele dureroase care au avut un impact asupra dumneavoastră cu înțelegere și compasiune, fără să vă judecați.

2. Scrieți o scrisoare către persoana în relație cu care v-ați simțit respins și dați-vă voie să vă exprimați furia și nevoile de atunci. Puneți din nou accentul pe percepția pe care ați avut-o și pe modul în care ați interpretat comportamentul sau vorbele celuilalt. De multe ori, mai ales când suntem în perioada de dezvoltare și nu avem prea multe instrumente la îndemână, nu știm cum să ne autoreglăm emoțiile inconfortabile și durerea pe care o simțim. De aceea, este foarte ușor să interpretăm ceea ce spune sau face altcineva (mama, tata, profesoara, colegii), ca fiind personal, intenționat pentru a ne răni. Când scrieți această scrisoare în care vă exprimați furia, este important să faceți asta cu asumarea propriilor interpretări, a emoțiilor pe care le-ați simțit și nu ați știut cum să le exprimați, a nevoilor pe care le aveați și n-ați știu să le spuneți la momentul respectiv. Nu justifică vorbele sau comportamentul celuilalt, însă vă ajută să vedeți mai clar propria contribuție și cum o puteți schimba în prezent.

3. Gândiți-vă cum v-ați comporta cu o altă persoană care este într-o situație similară și aplicați același tratament și pentru dumneavoastră. Uneori este mai ușor să oferim înțelegere și compasiune unei persoane dragi. Aceste exercițiu vă poate ajuta să vedeți modurile în care vorbiți cu dumneavoastră și cum poate niciodată nu ați vorbi așa cu o altă persoană. Apoi, începeți să schimbați discursul intern atunci când sunteți într-o situație dificilă și să vă oferiți aceeași înțelegere pe care ați oferi-o unei persoane dragi. Orice om merită înțelegere, compasiune și acceptare. Numai așa putem învăța și crește într-un mod sănătos.

4. Nu vă îngrijorați când gândurile și comportamentele aferente tiparului reapar. Este firesc. Ele nu dispar, sunt niște drumuri bine bătătorite în creierul nostru, care nu se șterg, care fac parte din identitatea noastră și care într-un fel sau altul ne-au ajutat la un moment dat în viață. Însă, aceste tipare încep să se activeze mai rar cu cât exersăm mai mult compasiunea, acceptarea și aprecierea de sine.

5. Amintiți-vă constant lucrurile pe care le apreciați la dumneavoastră ca om, trăsăturile și calitățile care vă plac, nu realizările sau lucrurile pe care le faceți. De exemplu: „Apreciez la mine că sunt o persoană creativă”, „Sunt recunoscător pentru reziliența pe care am construit-o”, „Îmi plac ochii mei” etc. Căutați să apreciați zilnic câte ceva la dumneavoastră și practicați recunoștința față de dumneavoastră și față de ceilalți cât mai des.

6. Identificați mecanismele de protecție atunci când simțiți respingere. Cum vă protejați atunci când vă simțiți respins? Aveți tendința de a evita persoanele sau situațiile în care vă simțiți în pericol de a fi respins, sau de a-i critica pe ceilalți, de a-i ataca la rândul dumneavoastră? Atunci când avem o sensibilitate la respingere, avem și mecanismele (nesănătoase) cu care credem că ne apărăm de ea. Un alt pas important este să le identificați și să începeți să faceți diferit lucrurile. Dacă tendința este de evitare, vă recomand să vă expuneți acelor situații, să interacționați cu acele persoane și să vă amintiți că acum puteți clarifica, puteți pune limite, puteți cere ce aveți nevoie. Adică să dezvoltați noi mecanisme sănătoase de a răspunde atunci când simțiți respingere.

7. Care sunt formele prin care îi respingeți pe ceilalți ca formă de protecție? Tot ca formă de apărare, preventiv, puteți să folosiți aceleași moduri nesănătoase și chiar dureroase în relație cu ceilalți oameni importanți din viața dumneavoastră.

Vă este dificil să îi apreciați pe ceilalți? Începeți să apreciați eforturile celor din jur, să practicați recunoștința atât față de ceilalți cât și de dumneavoastră. Vă este greu să acceptați feedback-ul negativ așa că preferați să îl evitați pe cât posibil? Amintiți-vă că prin feedback avem oportunitatea de a crește, de a ne îmbunătăți munca și comportamentele și persoana care îl oferă ne face mai degrabă un cadou. Uneori, feedback-ul negativ poate veni într-un mod nepotrivit, însă nu înseamnă că este personal, că este despre dumneavoastră ca persoană. De cele mai multe ori, feedback-ul negativ nu este o respingere, ci o posibilitate de creștere. Vedeți ce puteți lua și aplica din el.

Aveți tendința de a-i critica pe ceilalți ca modalitate de a vă apăra atunci când vă simțiți respinși? „Nici tu nu ai făcut x lucru/sarcină bine.” Vă recomand să vă abțineți de la critică și, mai degrabă, să vorbiți despre cum vă simțiți și să cereți ceea ce aveți, de fapt, nevoie în relație cu ceilalți fără să îi atacați.

Teama de a nu fi suficient de bun/ă acoperă dureri și emoții mai profunde care țin mai degrabă de modul în care am învățat să facem față acestora decât de prezent. Vă recomand să aplicați aceste practici și să descoperiți cum ați dobândit dumneavoastră mecanismele pe care le folosiți. Cum v-ați construit percepția pe care o aveți asupra realității? Vă mai ajută ea astăzi sau mai degrabă vă produce suferință? Vă doresc mult succes la aplicarea practicilor! Descoperirea de sine și transformarea nu sunt un drum ușor, dar este singura cale prin care vă puteți construi o realitate și o viață sănătoasă.