Sursa foto: www.pexels.com

Ce este reziliența? În mare, reziliența este definită ca fiind capacitatea unui individ de a face față cu succes provocărilor, aversiunilor și traumelor. Studiile anterioare ne sugerează faptul că reziliența este relevantă doar în cazurile în care apare un element ce cauzează stres. Acesta poate fi o provocare, o tragedie/pierdere a cuiva drag sau o amenințare. Adică, evenimentul trebuie să fie îndeajuns de puternic încât să ne afecteze funcționarea de zi cu zi. Reziliența trebuie să fie prezentă și în situațiile în care există incertitudine, atunci când nu știm când sau dacă factorul stresant va dispărea. Așadar, care sunt aceste resurse care ne ajută să fim rezilienți în viața adultă? E de reținut faptul că acestea pot fi fie înnăscute, învățate de la părinți sau alte persoane adulte, sau acumulate prin experiență. Pentru a le putea prezenta cât mai ușor, le-am așezat în următoarele categorii:

  I.         RESURSE ALE PERSONALITĂȚII

Printre acestea se numără optimismul, emoțiile pozitive, stabilitatea emoțională, deschiderea la noutate, empatie și compasiune. O gândire optimistă și speranța sunt aspecte extrem de relevante atunci când indivizii se confruntă cu probleme de sănătate, dat fiind faptul ca cei care au așteptări pozitive legate de îmbunătățirea stării de sănătate pot trece mai ușor peste tratament.

II.         RESURSE LEGATE DE EGO/SINE

Aceste resurse sunt legate de imaginea de sine, precum autoeficacitatea (percepția conform căruia putem adopta anumite comportament pentru a obține rezultatele dorite), încrederea în propria persoană, independența, un stil de atașament securizant și abilitatea de a prelua mai multe roluri în viața de adult.

 III.        RESURSE INTREPERSONALE ȘI SOCIALE

Suportul social este un aspect vital atunci când ne confruntăm cu un eveniment negativ. Integrarea socială, relațiile apropiate cu cei din jur, faptul că îi percepem pe ceilalți că fiind suportivi sunt toate elemente care ne pot oferi sprijinul necesar pentru a ne putea adapta la stresul din viață noastră.

 IV.        PERCEPȚIA ASUPRA LUMII ȘI CULTURA

În această categorie de resurse intră religia (spiritualitatea), percepția asupra lumii (dacă considerăm lumea ca fiind nedreaptă/crudă, sau dacă o considerăm justă), scopurile în viață. Acestea sunt aspectele care ne formează codul moral și idealurile/valorile. Stabilirea obiectivelor și obținerea unui sens în viață sunt componente vitale ale rezilienței.

 V.         RESURSE COGNITIVE ȘI COMPORTAMENTALE

Acestea sunt resurse care pot fi învățate, dobândite în urmă experienței și mai apoi, antrenate. Este vorba de skill-uri de relaxare, abilitatea de a rezolvă probleme, de a planifica, de a căuta soluții multiple. O abilitate importantă este cea de „positive coping”, care presupune reformularea unei probleme și de a o pune într-o lumină mai pozitivă.  De asemenea, aici sunt integrate și abilitățile de reglare emoțională.

 VI.        ALTE RESURSE

Ultima categorie sunt resursele specifice strict individului, precum poziția socială, job și venit, predispoziția genetică, starea de sănătate, nivelul de fitness, nivelul de educație. Acestea reprezintă caracteristici care sunt de obicei obținute, pot ușura procesul de adaptare și de asemenea, pot ajuta și la obținerea mai multor resurse.

CUM NE AJUTĂ ACESTE RESURSE CÂND VINE VORBA DE SCHIMBARE?

Dat fiind faptul că nu putem controla factorii externi și că trăim într-o lume care este într-o continuă schimbare, fiecare dintre noi trebuie să își dezvolte cel puțin o parte din aceste resurse pentru a se putea adapta. Teama de incertitudine este naturală, pentru multe persoane chiar provocând stări intense de anxietate. Pentru a putea gestiona aceste temeri și schimbări care apar pe parcursul dezvoltării, este bine să investim timp în a ne construi relații apropiate cu cei din jur, să ne găsim obiective și valori care să ne ghideze în viață, să experimentam pentru a ne putea cunoaște mai bine și pentru a câștiga experiență. Toate aceste aspecte ne ajută în a ne construi o identitate, un sentiment de siguranță și de încredere, care vor fi indispensabile atunci când vom trece printr-o schimbare majoră sau când suntem incerți în ceea ce privește viitorul. Orice incertitudine care apare pe parcursul vieții poate cauza disconfort, de aceea este util să avem o bază stabilă de resurse la care putem apela pentru a putea depăși, în cele din urmă, aceste stări.

BIBLIOGRAFIE:

Stevan E. Hobfoll, „Expanding the Science of Resilience: Conserving Resources in the Aid of Adaptation”    

David Fletcher, „Psychological Resilience: A Review and Critique of Definitions, Concepts and Theory”P. A. Gooding, „Psychological resilience in young and older adults”