Sursa foto: www.pexels.com

Dacă în primul articol explicam cum și de ce deformăm realitatea și am descris o parte din modalitățile pe care le folosim, de această dată continuăm cu o altă serie de „scurtături” ale creierului:

Biasul petei oarbe se referă la momentele când îți este mai ușor să vezi biasurile sau „greșelile” celorlalți, dar nu le poți vedea pe ale tale. Așa cum spune proverbul, „Vezi paiul din ochiul altuia, dar nu bârna din ochiul tău”. Acest bias vine din tendința de a ne proteja pe noi înșine. Atunci când te concentrezi asupra unui lucru nepotrivit/negativ la altcineva îți distragi atenția de la tine.

Biasul de alegere sau raționalizarea post-achiziție este atunci când vezi un lucru, un comportament sau o situație într-o lumină pozitivă doar pentru că l-ai ales tu însuți, chiar dacă are defecte/dezavantaje. De exemplu, să zicem că ai cumpărat o cremă de față foarte scumpă pentru că vânzătorul a fost foarte persuasiv. Această distorsiune te „ajută” să eviți să simți regret și îți găsești tot felul de argumente despre cât de bună este crema respectivă și deja „vezi” schimbări de când o folosești.

Iluzia tiparelor apare atunci când începi să vezi tipare în evenimentele care se întâmplă aproape unele de altele, deși, de fapt, nu sunt legate între ele. De exemplu, dacă un investitor observă că timp de 4 zile, bursa a scăzut în primele 2 zile și a crescut în următoarele, poate să creadă că este un tipar: 2 zile scade, 2 zile crește. De fapt, sunt doar niște coincidențe.

Biasul de conservare se referă la momentele când oamenii iau în considerare informații mai vechi în defavoarea celor noi. Mai mult, atunci când aud păreri diferite și găsesc dovezi noi, își întăresc și mai mult credințele pe care le aveau. Acest bias este construit pe nevoia de stabilitate, de a avea o continuitate și poate deveni un obstacol atunci când ne oprește să vedem și alte opțiuni viabile, când ne oprește din a fi flexibili. Nu înseamnă că dacă ceva a funcționat până acum va funcționa cu certitudine și în continuare. Modul sănătos de a vedea lucrurile este să vedem ce a funcționat până acum, să rămânem deschiși la ideea că în alte contexte poate fi diferit și că informațiile vechi pot să nu fie utile în unele situații.

„Blestemul” cunoașterii se referă la faptul că atunci când afli ceva îți este greu să îți imaginezi cum ar fi să nu știi acel lucru. Așadar, o persoană care are anumite cunoștințe nu reușește să înțeleagă cum alți oameni nu știu acele lucruri și se comportă ca și cum și ceilalți văd lucrurile la fel. 

Efectul „momeală” se referă la strategia de marketing prin care consumatorii își schimbă alegerea dintre două opțiuni atunci când li se oferă o a treia opțiune. Un exemplu sunt pachetele de servicii de genul: 20 RON/Lună, 100 RON/6 Luni sau 150 Ron/An. Este tentant să alegi opțiunea a treia pentru că te gândești că dacă plătești serviciul respectiv lunar ieși în pierdere cu 90 Ron. 

Efectul denominării este atunci când oamenii preferă să folosească bancnote cu valoare mai mică sau monede decât bancnote cu valoare mai mare, chiar dacă este vorba de aceeași sumă. Se pare că acest efect apare pentru că bancnotele mai mari sunt mai greu de substituit decât cele mici și, prin urmare, sunt folosite ca modalitate de a controla și reglementa cheltuielile.

Lipsa de empatie este atunci când nu poți înțelege că o persoană are o stare diferită de a ta. Dacă tu ești fericit, îți e greu să înțelegi cum alții pot fi triști, de exemplu. 

Iluzia de frecvență este atunci când începi să vezi mai des un cuvânt sau un nume pe care tocmai l-ai învățat sau care este important pentru tine. De exemplu, dacă te îndrăgostești de cineva cu numele Ileana, începi să vezi sau să auzi în multe locuri numele și poți lua asta ca pe un semn. Ce se întâmplă, însă, este că atenția ta este mai ascuțită când e vorba de acest nume pentru că îl asociezi cu emoții intense. La fel ca atunci când te desparți de cineva și îi vezi sau auzi numele peste tot.

Efectul „halo” este atunci când atribui o trăsătură pozitivă a unei persoane asupra întregii personalități a acesteia. De exemplu, atunci când crezi că dacă cineva este atractiv este un om bun, profesionist sau foarte bine pregătit în domeniul său. 

Biasul „ușor-greu” este atunci când îți supraestimezi abilitățile pentru o sarcină dificilă și le subestimezi pentru o sarcină ușoară. Acest efect apare deoarece atunci când este vorba de o sarcină mai dificilă, avem tendința de a-i acorda mai multă atenție, de a ne pregăti mai mult, pe când dacă este vorba de o relativ sarcină ușoară nu ne preocupăm la fel de mult. 

Biasul retrospectiv este atunci când pretinzi că ai prezis un eveniment care era imposibil de prezis la momentul respectiv. De exemplu, atunci când aplici la mai multe joburi, ești acceptat la unul dintre ele și când îi împărtășești unui prieten îți spune „eram sigur că o să iei jobul ăsta, am simțit eu ceva”.

Minimizarea hiperbolică este atunci când oamenii aleg o recompensă mai mică mai repede decât o recompensă mai mare mai târziu. Cercetările arată că majoritatea oamenilor preferă să primească 100$ pe moment decât să primească 110$ în ziua următoare. Însă, dacă le oferi oamenilor 100$ în 30 de zile sau 110$ în 31 de zile, majoritatea aleg a doua variantă. Se pare că dacă recompensa este mai departe în timp, oamenii sunt dispuși să mai aștepte, însă dacă este mai aproape în timp aleg să nu mai aștepte și să o primească mai repede.

Iluzia controlului este atunci când oamenii supraestimează controlul pe care îl au asupra unor situații. Un studiu în care participanții jucau la loterie ne arată ce cei care își alegeau numerele credeau că au mai multe șanse să câștige decât cei care primeau numere aleatoriu. La fel, oamenii cred că dacă conduc ei înșiși mașina scad șansele să aibă accident.

Biasul de informare se referă la tendința de a căuta cât mai multe informații chiar dacă în realitate nu te ajută. Credința este că dacă te informezi cât mai bine o să iei o decizie mult mai bună. Uneori, însă, cu cât afli mai multe, cu atât îți este mai greu să iei o decizie pentru că vezi din ce în ce mai mulți factori.

Pentru că folosim foarte multe filtre, voi reveni cu descrierea unui alt calup de distorsiuni într-un articol viitor.

Ce vă recomand este să identificați care sunt filtrele sau biasurile pe care le folosiți mai des și cum vă justificați că vă ajută, ce vă face să le păstrați.