Photo by Designecologist from Pexels

Ne place să credem că suntem ființe raționale, că luăm decizii în mod conștient, că avem controlul asupra acțiunilor, gândurilor și emoțiilor noastre. Desigur, avem și control, însă sunt foarte multe momente în care acționăm mecanic, deși avem impresia că am fost cât se poate de conștienți. Creierul funcționează în cea mai mare parte a timpului în mod automat, reflex, deoarece nu avem resurse nelimitate care să asigure o procesare conștientă continuă. Cu toate că mediul s-a schimbat foarte mult în ultima vreme, este foarte important să ne amintim că purtăm cu noi o mașinărie complexă, dar care funcționează după reguli străvechi și să învățăm să înțelegem cum funcționăm fiecare dintre noi, ce nevoi avem, pentru a ne regla în moduri cât mai sănătoase și a ne adapta la schimbările rapide din jurul nostru.

De-a lungul procesului evolutiv, strămoșii noștri au trecut prin situații în care era nevoie să răspundă cât mai rapid și, astfel, s-au format o serie de „scurtături” în creier, de filtre prin care privim realitatea, care să ne ajute să reacționăm prompt. Aceste „scurtături” sunt foarte utile în anumite cazuri și ne pun piedici în altele. În psihologie le numim biasuri, distorsiuni cognitive sau „erori de logică”  și reprezintă modalități ale minții de a deforma realitatea, situațiile din prezent, pentru a se mula pe propriile credințe, formate în urma experiențelor din care am învățat în trecut. De regulă, aceste distorsiuni trec nevăzute, adică nu ne dăm seama că rulează în mintea noastră, însă au un impact mare asupra stării noastre. 

În continuare, vă prezint o parte dintre aceste „scurtături” ale creierului:

Gândirea de tip alb-negru sau gândirea dihotomică se referă la faptul că vezi lucrurile în extreme, nicidecum în nuanțe de gri. Vezi lucrurile în termeni de bun sau rău, corect sau greșit, nu există cale de mijloc. Atunci când procesezi lucrurile așa, pierzi șansa de a vedea alte opțiuni viabile. Exemplu: „Dacă nu fac ceva perfect, înseamnă că sunt un ratat.”

Acest tip de bias a evoluat și a ajuns să fie un automatism, pentru că strămoșii noștri aveau nevoie să acționeze repede, să judece repede ce au de făcut într-o anumită situație. Dacă stăteau prea mult pe gânduri puteau să fie atacați de animale sălbatice, să piardă vânatul și să nu aibă mâncare în acea zi etc. În ziua de azi, în unele situații ne ajută foarte mult, însă la fel de bine poate să fie un obstacol foarte mare atunci când avem de luat decizii complexe.

Suprageneralizarea se referă la extrapolarea unui eveniment negativ, a unei stări din prezent la întreaga viață de acum încolo. „O să mă simt așa mereu”, „N-o să-mi treacă niciodată”, „Fac numai greșeli”, „Toți oamenii au intenții rele” etc. Acest tip de gândire era foarte util pentru strămoșii noștri pentru că era nevoie să acționeze rapid dacă erau atacați, însă în zilele noastre nu mai există pericole la fel de mari. 

Gândirea emoțională se referă la procesarea realității prin filtrul emoțiilor, faptul că tragi concluzii în funcție de cum te simți. Emoțiile influențează și modul în care percepi avantajele și dezavantajele în anumite situații, fără a lua în calcul datele obiective, dovezile. „Dacă așa simt, înseamnă că așa e”. De exemplu, dacă simți gelozie și vezi realitatea prin filtrul emoției, poți să îți acuzi partenerul de infidelitate chiar dacă nu ai nici o dovadă că te-a înșelat. Doar pentru că „simt eu că așa e”. Un alt exemplu este atunci când te simți singur și tragi concluzia că nimănui nu-i pasă de tine.

Etichetarea se referă la momentele când etichetăm o persoană în întregime pe baza unei singure acțiuni sau trăsături, fără a lua în calcul alte trăsături ale persoanei care arată opusul. „A greșit, deci habar nu are. Este un incompetent”, când interpretezi rapid despre un coleg care a făcut o greșeală într-o sarcină, fără a mai observa alte sarcini sau lucruri bune (probabil mai multe) pe care le face.

Citirea gândurilor este atunci când ești sigur că știi ce gândește sau ce a vrut să spună o persoană fără să verifici cu persoana respectivă. De exemplu, dacă cineva face o glumă, poți concluziona rapid că glumește pe seama ta, că râde de tine: „Nu mă suportă”. Apoi, ca urmare a acestei concluzii, să începi să eviți persoana respectivă sau chiar să faci comentarii răutăcioase la adresa ei.

Ghicirea viitorului se referă la momentele când îți faci tot felul de scenarii despre ce se va întâmpla în viitor și crezi că sunt absolut adevărate, fix așa se va întâmpla. Ca și cum tu poți prevede cum se vor desfășura lucrurile și nu mai ai nicio putere să schimbi cursul lor. De exemplu, dacă ai o perioadă în care îți e mai greu financiar, poți să tragi concluzia „voi ajunge pe drumuri”, „voi fi sărac” etc.

Biasul de confirmare este atunci când oamenii observă și caută să facă lucruri care să le confirme credințele și le ignoră pe cele care nu sunt conforme cu ceea ce cred ei. De exemplu, o persoană poate crede că oamenii religioși sunt rigizi și va observa cu mai mare ușurință acțiunile și vorbele care denotă rigiditate din partea unei persoane religioase, fără a lua în seamă aspectele către care celălalt este deschis.

Catastrofarea se referă la transformarea unui eveniment neutru sau negativ într-o adevărată tragedie. De exemplu, dacă ai uitat să îi spui cuiva la mulți ani de ziua de naștere, poți crede că o să te urască și n-o să mai vrea să mai vorbească cu tine niciodată. 

Biasul disponibilității se referă la momentele când iei decizii pe baza unor informații pe care ți le amintești mai repede/mai ușor, care sunt la îndemână. De exemplu, într-un experiment, un profesor le-a cerut unor grupuri de studenți să propună 2 sau 10 moduri de a îmbunătăți cursul său. Cei care au avut de propus 10 moduri de îmbunătățire au acordat un scor mai mare cursului pentru că le-a fost mai greu să găsească lucruri negative. Ceilalți, pentru că au avut de depus mai puțin efort, au rămas cu impresia că sunt multe lucruri de îmbunătățit și au acordat un scor mai scăzut cursului.

Efectul de „turmă” este atunci când oamenii fac un lucru doar pentru că și ceilalți din grup îl fac. Probabilitatea ca o persoană să adopte un comportament sau o idee crește cu cât cei din preajmă fac/cred acel lucru. Acest efect a evoluat pentru că oamenii s-au dezvoltat în comunitate și era important să aibă comportamente similare pentru a fi acceptați.

Biasul petei oarbe se referă la momentele când îți este mai ușor să vezi biasurile sau „greșelile” celorlalți, dar nu le poți vedea pe ale tale. Așa cum spune proverbul, „Vezi paiul din ochiul altuia, dar nu bârna din ochiul tău”. Acest bias vine din tendința de a ne proteja pe noi înșine. Atunci când te concentrezi asupra unui lucru nepotrivit/negativ la altcineva îți distragi atenția de la tine.

Biasul de alegere sau raționalizarea post-achiziție este atunci când vezi un lucru, un comportament sau o situație într-o lumină pozitivă doar pentru că l-ai ales tu însuți, chiar dacă are defecte/dezavantaje. De exemplu, să zicem că ai cumpărat o cremă de față foarte scumpă pentru că vânzătorul a fost foarte persuasiv. Această distorsiune te „ajută” să eviți să simți regret și îți găsești tot felul de argumente despre cât de bună este crema respectivă și deja „vezi” schimbări de când o folosești.

Iluzia tiparelor apare atunci când începi să vezi tipare în evenimentele care se întâmplă aproape unele de altele, deși, de fapt, nu sunt legate între ele. De exemplu, dacă un investitor observă că timp de 4 zile, bursa a scăzut în primele 2 zile și a crescut în următoarele, poate să creadă că este un tipar: 2 zile scade, 2 zile crește. De fapt, sunt doar niște coincidențe.

Biasul de conservare se referă la momentele când oamenii iau în considerare informații mai vechi în defavoarea celor noi. Mai mult, atunci când aud păreri diferite și găsesc dovezi noi, își întăresc și mai mult credințele pe care le aveau. Acest bias este construit pe nevoia de stabilitate, de a avea o continuitate și poate deveni un obstacol atunci când ne oprește să vedem și alte opțiuni viabile, când ne oprește din a fi flexibili. Nu înseamnă că dacă ceva a funcționat până acum va funcționa cu certitudine și în continuare. Modul sănătos de a vedea lucrurile este să vedem ce a funcționat până acum, să rămânem deschiși la ideea că în alte contexte poate fi diferit și că informațiile vechi pot să nu fie utile în unele situații.

Urmează alte două articole, ca o continuare la ce am început astăzi. Dar până atunci, ce vă recomand este să identificați care sunt filtrele sau biasurile pe care le folosiți mai des și cum vă justificați că vă ajută, ce vă face să le păstrați.