Filmul de vineri: Primăvară, Vară, Toamnă, Iarnă… Primăvară

Astăzi vă recomand filmul „Primăvară, Vară, Toamnă, Iarnă… Primăvară”, în regia lui Kim Ki Duk. Este un film liniștitor, presărat cu simboluri subtile, numai bun pentru o seară de vineri, după o săptămână plină. Gândit în jurul filosofiei budiste, acest film este foarte simplu, dar extrem de grăitor.

Un călugăr budist împreună cu un copilaș pe care îl crește și îi transmite învățăturile budiste locuiesc împreună într-o căsuță plutitoare. Pe tot parcursul filmului, acțiunea se petrece în același loc izolat dintr-o pădure oarecare și este interesant cât de ușor te convinge să rămâi acolo și să urmărești cum se desfășoară povestea existenței unui individ și transformările prin care trece. În fiecare zi cei doi se trezesc, merg împreună să culeagă plante medicinale și să exploreze pădurea, se roagă și meditează. Nu cunoaștem numele celor doi pe parcursul filmului. Copilul i se adresează bătrânului cu apelativul „Învățătorule”.

Așa cum îi spune numele, filmul are 5 părți care simbolizează etape ale vieții unui om – povestea unui călugăr budist care trece prin anotimpurile propriei vieți, din copilărie până la bătrânețe, și cum transmite următoarei generații lecțiile învățate. În „Primăvară”, copilul învață despre natură, viețuitoarele pădurii și cum să trăiască în comuniune cu ele, fără să le rănească. Învață acest lucru într-un mod destul de dur. Învățătorul îl urmărește tăcut pe copil cum chinuiește niște animale, un pește, o broască și un șarpe, legând niște pietre de ele și lăsându-le să se zbată. Noaptea, pe nesimțite, călugărul leagă o piatră mare și grea de copil. Când se trezește, se plânge că este tare grea piatra și că nu poate face nimic cu ea legată de spate. Învățătorul îi spune că va dezlega piatra numai după ce merge în pădure și dezleagă animalele pe care le-a legat. Numai când animalele vor fi libere, va fi și el eliberat. Dacă, însă, vreun animal a murit, spune Învățătorul, copilul va purta o piatră în inimă.

„Vara” începe cu o scenă în care niște șerpi se împerechează. Nu-i întâmplător – „Vara” este etapa în care copilul (adolescent de acum), își descoperă impulsurile sexuale. „Toamna” vine cu lecții despre setea de putere, posesivitate și consecințele posesivității, o etapă în care copilul este deja adult. Adultul nostru proaspăt îndrăgostit fuge din căsuță să o caute pe femeia care i-a furat inima. Învățătorul rămâne singur și duce în continuare aceeași viață. Când învățăcelul se întoarce, Învățătorul îl primește ca și când nu ar fi plecat vreodată. Furios că l-a înșelat soția lui (pe care a ucis-o din acest motiv), cu greu își poate stăpâni furia și pornirile. Văzându-l atât de afectat, Învățătorul creează pentru el o experiență prin care să învețe să își înțeleagă furia fără să fugă de ea.

În tot acest timp, Învățătorul l-a privit pe învățăcel și l-a lăsat să își trăiască propriile experiențe, intervenind cu lecții doar acolo unde simțea că mai are nevoie să învețe fără, însă, a-l opri din ce dorește să facă. Când simte că și-a terminat treaba, Învățătorul pleacă din această lume tot într-un mod simbolic. „Iarna” este despre iluminarea spirituală, despre transcendența către altă dimensiune interioară, dincolo de lucrurile materiale, de pofte și dorințe. Acum învățăcelul nostru învață singur să se uite la el cu înțelepciunea dobândită de-a lungul anilor. A doua „Primăvară” din film este când proaspătul călugăr budist începe să îngrijească la rândul său un copil – se reia ciclul existenței.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest film este că în simplitatea lui este plin de simboluri care deschid lumi și înțelesuri infinite. Aș putea vorbi despre nenumărate semnificații și taine pe care le înglobează. Este un film care poate fi povestit la fel de bine într-un paragraf sau într-o carte întreagă.