Sursa foto: www.pexels.com

Să discutăm despre bărbați. Acea categorie umană, extrem de complexă, cu nenumărate calități și caracteristici care au poziționat-o de-a lungul timpului în fruntea lanțului trofic. Bărbații, care știu să facă multe. Să vedem unde e loc de mai bine.

În ultima perioada am avut diverse interacțiuni profesionale cu bărbați. În urmă cu mai bine de un an, am pornit și dezvoltat alături de mentorul meu Domnica Petrovai, proiectul Bărbatul Întreg, al cărui scop a fost să aducă psihologia mai aproape de bărbați. Motivați de dorința de a transforma și îmbunătăți calitatea vieții bărbaților și celor din viața acestora, echipați cu material științific și experiență clinică, „am pornit la drum”. Inițial, ca în aproape orice, am început mai modest. Cu unele articole, scrise de mine și colegii mei, în care am abordat o paletă generoasă de subiecte, esențiale costrucției mentale a bărbatului zilelor noastre: mintea bărbatului, relația acestuia cu tatăl; rolul lui în societate; presiunea irealistă care îi determină unele comportamente; bărbatul partener în cuplu; bărbatul în spațiul profesional etc. Ulterior, au urmat o serie conferințe, grup coaching, grupuri de dezvoltare emoțională, emisiuni radio, în care am intrat în contact mai autentic cu profunzimea bărbaților. Discutăm despre bărbați în poziții de leadership, tați de băieți, bărbați cu responsabilități profesionale diverse, bărbați profesori, adulți emergenți. La asta mai adaug un număr semnificativ de bărbați de toate vârstele cu care am lucrat în practica privată, pe diferite tipuri de dificultăți și nevoi. Deși inițial, vă mărturisesc că am simțit o provocare, am toată încrederea că a meritat și continuă să merite. Deși există tendința de a crede că femeia este cea „hard to get”, în plan psihologic bărbatul este. O să mă limitez în acest articol la a împărtăși două aspecte principale observate și o recomandare, cu mențiunea că discuția despre bărbați poate fi mult continuată.

Bărbații au o provocare în a se exprima. Aici nu fac referire la abilitățile de comunicare raționale și bine șlefuite în cazul marii majorități, ci vorbesc despre comunicarea semnificativă, profundă, autentică, emoțională. În aproape toate interacțiunile, la început e o formă ciudată de energie de tipul „awkward silence” în care tendința este de a evada. Vă închipuiți că la psiholog nu se vorbește despre mașini, performanță și artificii profesionale. Într-adevăr, se discută aceste subiecte, dar scopul lor este de a extrage și a nuanța interesele și valorile persoanei (asta din perspectiva psihologului). Scopul obiectiv este de a relaxa atmosfera. Când se abordează comunicarea emoțională, cel mai adesea apare un sentiment de nepotrivire și credință că se diminuează masculinitatea. Că bărbatul începe să nu mai fie bărbat. Așa că cel mai adesea apar diverse mecanisme de protecție și evadare. Pentru a sparge măcar puțin concepția conform căreia bărbații nu sunt făcuți pentru a discuta chestiuni emoționale, dar fără a ocupa textul doar cu acest subiect, vă recomand să ascultați Ted Talk-urile cercetătoarei Brenee Brown care explică, după mulți ani de studiu și analiză, care este unul dintre elementele autentice ale curajului, mult dorit de majoritatea bărbaților. Veți observa cum aceasta pune mare accent pe înțelegerea și acceptarea propriilor vulnerabilități, respectiv pe acomodarea cu emoțiile. Ce transmite cu fermitate este faptul că nu există nici o formă de acțiune ce implică curaj, dar care să fie lipsită de trăiri emoționale inconfortabile – teamă, deznădejde, furie, dezgust. Iar aici introduc al doilea element observat în cazul bărbaților, un element atât de caracteristic culturii noastre – rușinea.

Rușinea e grea. Are beneficii și funcționalitate, dar este una dintre emoțiile cele mai inconfortabile, deoarece atacă identitatea. Iar în cazul bărbaților, unde expectanța este ca aceștia să fie puternici, pregătiți, descurcăreți, buni amanți, fideli, ștrengari, cu bani, devreme acasă, iubitori, duri, feminiști, protectivi, inteligenți, ascultători, cu inițiativă, calzi, fermi, sexuali, serioși, bine îmbrăcați, nu prea colorați, cu maxilarul pătrățos și părul bălai, călare pe un cal…. e clar că rușinea își face loc în multe forme. (Mult noroc în căutarea perfecțiunii!!). Fiind o emoție dureroasă și inconfortabilă, învățată prin experiențe sociale grele („Nu mai plânge, nu vezi că ceilalți nu plâng?”), rușinea este o emoție de care adesea nu suntem conștienți. Observăm cu ușurință furia, mânia, dezgustul, fără să știm că de fapt aceste emoții au adesea scopul de a acoperi ceva mult mai profund – precum rușinea. Cum o putem observa? Una dintre modalitățile prin care poate fi observată rușinea la bărbați (și nu numai) este atunci când există comportamente de respingere.  Respingerea apare sub diverse forme. Unii aleg să argumenteze și să își justifice comportamentul. Alții folosesc umorul, sarcasmul sau îndreptățirea. Dar cel mai adeasea, bărbații când se simt rușinați fie atacă (probabil verbal), fie se detașează și schimbă subiectul („Hai să lăsăm astea că sunt prostii”, care de fapt poate însemna „E dificil să stau în starea asta, simțind că e necesar să găsesc o soluție, dar pe care nu o am”. De asemenea negarea și respingerea sentimentelor de rușine se manifestă și prin răutate la adresa celorlalți – „Te-ai cam îngrășat în ultima vreme, poate mergi și tu la sală”, care de fapt poate însemna „cum o să mă privească ceilalți, acum că nu mă mai pot valida prin cum arată soția?”. Unele mecanisme menționate anterior, precum detașarea, au utilitatea lor. Pe termen scurt. Dar dacă acestea sunt parte din personalitatea persoanei, ele predispun la consecințe nedorite:  depresie, consum de alcool, pornografie, izolare, sex riscant, anxietate. În vreme ce femeile simt sentimentul de rușine atunci când trăiesc ideea eșecului în relații, respectiv legat de modul în care arată, bărbații trăiesc rușinea atunci când e vorba de rezultate profesionale, contexte competitive sau atunci când e în discuție potențialul lor sexual. Disponibil oricând și oricât…. nu?

E destul de clar că bărbații învață de mici rușinea. Mesaje care promovează masculinitatea mult prea devreme sunt atât de dureroase încât predispun băieții la a-și inhiba emoțiile și a trăi în izolare și inautenticitate. Atenție la selectarea emoțiilor! Atunci când sistematic sunt „ignorate” trăirile dureroase, dispare ablitatea de a le trăi pe cele plăcute precum fericirea, calmul, speranța ori iubirea. Utilitatea trăirilor emoționale nu mai este chestionabilă. Ele ghidează deciziile și comportamentul. Întotdeauna. O bună înțelegere a emoțiilor creează spațiul evoluției și transformării. Și nu, emoțiile nu sunt feminine

Un ultim aspect pe care îl menționez în acest articol și care este totodată și o recomandare e faptul că bărbații pot fi empatici, calzi, echilibrați, suportivi, deschiși, prezenți, fericiți. Fără riscul de a experimenta sentimentul eșecului sau al demasculinizării. Dar la fel ca orice altceva, au nevoie de contextul oportun, de susținere, înțelegere și acceptare. Menționam faptul că la început bărbaților le este greu să se deschidă când vine vorba despre viața lor emoțională. Dar atunci când există un mediu în care ceilalți nu judecă, nu resping, ci sunt deschiși să accepte bărbatul cu diferențele biologice, abilitățile mai limitate de procesare emoțională, fricile lui, și nu doar în funcție de performanța acestuia, se induce o disponibilitate de a se privi onest, per întreg. Bărbatul hipermasculin devine un tabu tot mai mare. Bărbatul cu adevărat puternic și curajos este cel care înțelege și acceptă similaritatea cu femeia, în perspective mult mai profunde decât credințele limitative care i-au fost impuse.   

Dezvoltarea masculinității sănătoase înseamnă un mai bun suport social, tați prezenți în viața copiilor, parteneri conștienți de nevoile celorlalți, conducători de încredere.  Cu riscul de a suna idealist, o lume mai bună.