Încep articolul cu vestea proastă – dacă aveți copii împreună, durerea, furia, manipularea nu se sfârșesc odată cu despărțirea sau divorțul. Va fi un efort permanent de a pune limite ferme, de a face față manipulării și controlului. Dacă relația a fost și cu un partener dependent și îndreptățit, atunci greutatea va fi și mai mare. Va avea nevoie de tine și își va folosi orice resursă de control și manipulare să obțină ceea ce a pierdut. Sfatul meu este să rămâi mereu la lucrurile practice, să nu negociezi și să nu accepți schimbarea de reguli și limite și discuțiile să fie ne-emoționale pe cât posibil sau ne-personale. Nu intra, deși impulsul îl vei avea, în nici un fel de clarificare emoțională. Cu cât vei fi mai emoțional/ă și îți vei pierde controlul cu atât te va răni și mai mult.

Recuperarea este un proces de lungă, lungă durată. Să te aștepți să ai recăderi, momente când îți reamintești numai ce a fost frumos și regreți. Desprinderea emoțională de cineva care te-a abandonat este un drum lung, dureros și cu multe reîntoarceri în durere. Reamintește-ți că așa zisele tale greșeli nu scuză sau justifică detașarea, răceala, abandonul partenerului. Într-o relație matură, iertăm și reparăm. Nenegociabil.

Învață acceptarea necondiționată cu compasiune și responsabilitate. Fără să te judeci atât de aspru pentru alegerea, imperfecțiunea și greșelile tale. Mult timp te vei lupta cu gândul că dacă aș fi făcut diferit sau nu aș fi greșit el sau ea te-ar fi iubit. Iubirea este posibilă numai într-o relație cu doi oameni maturi. Copiii caută iubirea necondiționată fără să aibă puterea de a avea grijă de relație. Și fug, atacă, se detașează, evită problemele și abandonează când dau de greu. Însă uneori este sănătos să spui STOP. A persista într-un efort de unul singur este semn de dependență, nu de iubire.

Va veni un moment în care vei înțelege rostul acestei relații. Când vei avea grijă de tine și nu vei trăi ca să vindeci durerile celorlalți, să-i salvezi cu iubirea ta, sau să fugi de frica de singurătate și nesiguranțele personale. Vei supraviețui durerii și mai mult decât atât, vei avea o viață împlinită. Și vei recunoaște iubirea adevărată. Vei fi iubit/ă și vei iubi, conștient și înțelept, cu bucurie în suflet și curaj.

Folosește-ți energia mentală și emoțională să te vindeci și să-ți recâștigi încrederea și controlul asupra vieții. În loc să încerci să-i mai explici, să-l mai înțelegi, să fie tot despre el, să-i dovedești valoarea ta – ai grijă de tine. Vindecarea și regăsirea poate dura luni și ani. Adesea este nevoie de o regulă simplă greu de aplicat când nesiguranța este mare și anume – fără contact – fără mesaje, emailuri, telefoane, like-uri pe FB, poze sau mici atenții. Ai nevoie de un spațiu fizic, mental și emoțional în care să te regăsești și vindeci. Discuțiile cu el sau ea te vor ține agățat/ă în îndoieli, nesiguranță și retrăiești abandonul. Realitatea este că te-a abandonat, acceptă acest fapt, nu-i mai găsi scuze, nu-i mai justifica comportamentul – îi e frică sau a avut relații nefericite înainte sau o copilărie dificilă. Îți reamintesc că este tot nevoia lui sau a ei de atenție și faptul că nu te înfurie atenția celuilalt fără să îți ofere ce ai nevoie, disponibilitate completă, este o problemă a ta, nu dovadă de bunătate. Flirtul, regretele, cuvintele frumoase ale celuilalt NU înseamnă nimic. Îți faci speranțe și iluzii. Este el sau ea lângă tine, la bine, dar mai ales la greu? Atenția lui/a ei înseamnă doar nevoia de cineva. Și tu ești disponibil/ă fără să ceri nimic sau ceri, dar stai și ești incongruent/ă cu tine. Tu ești cel sau cea care te respingi și renunți la tine. Dar poți opri asta. Cu ajutor. Cere ajutor – suferința nu trece de la sine, mai ales cea adâncă. Îți poate părea că te simți mai bine, până când te reîntorci într-o situație cu aceeași familiaritate de abandon și respingere.

Reconectează-te cu prietenii, familia, cei apropiați, în care ai încredere. Dacă ai copii, acordă-le lor energia și timpul tău. Fii prezent/ă, cu tot efortul ce implică acest lucru simplu și esențial. Fără planuri mari, ci cu pași mici, zilnici – mici imbolduri, gesturi și acțiuni diferite, faci ce nu îți stă în fire sau cu ce nu ai fost obișnuit/ă. Contrar a ceea ce simți și gândești, cel puțin o perioadă până te clarifici. Nu rămâne în mintea ta care recreează suferințe dureroase. Pentru gândit dă-ți un timp precis, nu tot restul zilei. O viață la care te reîntorci pas cu pas.

Ieși în oraș și, cu toată curiozitatea și îndrăzneala de a-ți confrunta frica de a fi răni/ă, dă-ți șansa să te cunoști pe tine în relația cu ceilalți. Cei mai mulți îmi spun, nici gând, însă cum să te cunoști pe tine când singurele tale experiențe sunt cu aceiași oameni? Unde este noutatea și surpriza de care ai mare nevoie?

Să îți reamintești ce îți plac și ce nu, cum te simți în preajma unor oameni și ce te reține să te apropii de alții. Mai conștient/ă de data asta. Să te îndrăgostești și să ai înțelepciunea de a te mișca cu mai multă răbdare decât ai făcut-o în trecut. Însă fără să te închizi, fără teama de a fi din nou vulnerabil/ă – să eviți, să te detașezi, să te păcălești – nu vreau nimic serios, m-am cam săturat de relații, nu voi mai putea iubi pe altcineva.  Avem puterea de a iubi și după o durere, pierdere sau dezamăgire. Poate mai matur și mai înțelept. Vei zâmbi din nou și te vei bucura din nou de miracolul relației de iubire. Te vei simți dori/ăt și vei dori. Să-ți păstrezi credința în puterea ta de a iubi, în generozitatea și bunătatea ta.

Dacă tu ești cel sau cea narcisist și citești acest articol, caută ajutor. Din partea unui terapeut cu experiență și competențe pentru problema pe care o ai. Singurătatea este dureroasă. Și intimitatea este grea și dificil de obținut pentru marea noastră majoritate.