Sursa foto: www.pexels.com

Știți persoana aceea care se află mai mereu în centrul atenției? Persoana cu care aveți senzația că participați la un spectacol, nu la o discuție atunci când vorbiți? Persoana care parcă nu poate sta locului dacă nu împărtășește ce a mai pățit în timpul zilei? Persoana care pare că se hrănește din aprecierile, compătimirea, sau, mai pe larg spus, din atenția celorlalți?

O mare parte din oameni își petrec mai mult timp la serviciu decât în orice alt context în afara casei, în cazul în care au un job full-time. Așadar, se poate întâmpla să petreacă mai mult timp cu colegii de serviciu decât cu familia sau prietenii. În aceste condiții, interacțiunea constantă cu colegi care au personalități mai dificile poate fi o provocare mare și poate avea un impact asupra stării de bine, a sănătății angajaților și, implicit, asupra întregii companii.

Azi vom discuta despre dificultățile cu care se confruntă persoanele cu tendințe histrionice pentru a înțelege cum se manifestă, care sunt credințele lor și ce se află, de fapt, în spatele comportamentelor menite să atragă atenția și să impresioneze.

Cum este văzut histrionicul din afară

Fără să știți ce se petrece în mintea unui histrionic, comportamentul lui poate părea superficial și imatur. Pe lângă el aveți senzația că faceți parte din public la un spectacol de teatru: vă povestește cele mai banale lucruri care i se întâmplă cu lux de amănunte, cu patos, și insistă pe cât de puternic l-au afectat, pozitiv sau negativ. Va plusa cu gesturi dramatice, cu intonație teatrală, ca și cum ar juca un rol. Totul este important și interesant, va căuta să dea o tentă impresionistă oricărui detaliu care poate părea irelevant la o primă vedere. Uneori, va adăuga detalii foarte intime din viața personală, care pot declanșa disconfort interlocutorului – de exemplu, veți fi șocat când veți auzi povești explicite despre viața sexuală a unei persoane pe care abia ați cunoscut-o și nu știți cum să reacționați.

Puteți citi mai multe articole din seria personalităților dificile la locul de muncă aici

„Sunt nepotrivit, așa că mai bine nu mă dezvălui”

De unde vine oare dorința asta intensă de a impresiona și de a fi centrul atenției? Hai să mergem direct la sursă: credința că este nepotrivit. Histrionicul este într-adevăr, dornic de a atrage atenția asupra lui, dar nu se manifestă ca atare doar de dragul atenției. A învățat despre el că în esență nu este adecvat ca persoană, așadar „trebuie” să observe rapid ce l-ar impresiona pe interlocutorul lui ca să îi distragă atenția de la cum este el, de fapt. Să ne înțelegem, nu înseamnă deloc că impresia asta de nepotrivire este adevărată – histrionicul poate fi un om foarte profund și inteligent, dar nu se poate vedea ca atare. Deși are o mulțime de trăiri complexe și o lume interioară foarte bogată, nu își face curajul să le dezvăluie. Prin urmare, găsește modalități de a se expune care i se par mai acceptabile pentru fiecare context și persoană în parte – este cameleonic. Paradoxal, însă, tocmai asta îi strică relațiile pe termen lung, pentru că, în realitate, oamenii tânjesc după autenticitate și intimitate. Histrionicul crede că oamenii vor să se vadă pe ei în ceilalți, așa că pornește să copieze credințele și comportamentele celor din jur în ideea că așa va fi acceptat și că evită pericolul cel mare – respingerea.

Nu contează că este o persoană pe care abia a cunoscut-o, o cunoștință, sau un prieten vechi, oricine l-ar respinge (de fapt interpretează el că este respins) ar declanșa o întreagă dramă. Dacă cineva face o remarcă ușor interpretabilă la adresa lui, începe celălalt tip de spectacol: tragedia. De acum, toată lumea îl va respinge, nimeni nu îl apreciază, și ajunge și mai departe: nu merită să fie iubit și acceptat de ceilalți pentru că, ați ghicit, el este diferit într-un mod necorespunzător. Va fi foarte ușor să vă atragă în acest joc și să îl compătimiți – „Vai, săracul, cât suferă”. Și suferă, nu glumă. Puteți să îi validați emoția, fără a confirma însă că așa stau lucrurile în realitate. Ce o să ajute cel mai mult este să nu vă prindeți în jocul dramatic ci să îi oferiți o perspectivă mai realistă asupra situației, cu empatie pentru cum se simte.

Pentru momente de confuzie, de cumpănă, indecizie, eșec sentimental sau profesional sau pur și simplu când vreți altceva de la viața d-voastră, vă recomandăm cartea bună a lui Jeffrey Young și Janet S. Klosko – Cum să-ți reinventezi viața