Azi vom continua să discutăm despre dificultățile cu care se confruntă persoanele cu tendințe evitante pentru a înțelege cum se manifestă, care sunt credințele lor și ce se află, de fapt, în spatele comportamentelor de evitare a unor situații sau persoane. Puteți citi prima parte a articolului aici 

Familiaritatea înaintea stării de bine

Rădăcinile acestor tipare de gândire, emoții și comportamente sunt atât de puternice și de familiare încât este mult mai ușor să vă lasați în voia lor în detrimentul înlocuirii lor cu strategii benefice pentru starea dumneavoastră de bine. Chiar dacă vă simțiți extrem de neplăcut, preferați să vă lăsați pradă schemelor cunoscute decât să încercați ceva care v-ar face bine, pentru că nu ați ști cum să vă purtați ca o persoană cu încredere în forțele proprii, cu o imagine plăcută de sine, care se înțelege și se acceptă. Și pe bună dreptate – cum să vă puteți accepta când credințele dumneavoastră principale despre sine sunt profund negative?

Poate, în copilărie, ați avut o persoană semnificativă (părinte, frate, bunic, coleg, profesor) care a fost foarte critică față de dumneavoastră și care v-a respins. Ca urmare a interacțiunilor cu această persoană, este posibil să fi dezvoltat convingeri ca: „Oamenilor nu le pasă de mine”, „Ceilalți mă resping pentru că nu sunt ca ei”, „Nu merit să fiu iubit/apreciat”. Apoi, cu foarte mare ușurință, veți presupune că toți oamenii vor reacționa în aceeași manieră negativă cum s-a manifestat persoana semnificativă în trecut față de dumneavoastră. Așadar, vă veți teme în permanență că ceilalți vă pot descoperi lipsa de calități și vă vor respinge. De asemenea, vă mai puteți teme și de faptul că nu aveți cum să faceți față emoțiilor provocate de această respingere imaginată și veți ajunge să limitați, uneori până la extrem, ieșirile cu prieteni, colegi, până și membri ai familiei, ca să nu cumva să vă expuneți durerii pe care credeți că o veți trăi atunci când veți fi respins.

Persoanele evitante la serviciu

Comportamentele de evitare la locul de muncă vin la pachet cu niște costuri foarte mari: productivitate scăzută, relații superficiale, oboseală, frustrare, anxietate, rușine și uneori chiar depresie. Chiar dacă faceți o treabă excelentă, dumneavoastră vă este greu să credeți acest lucru și veți face tot posibilul să vă ascundeți cât mai mult sau să amânați anumite sarcini: „Nu sunt suficient de pregătit să fac X”, „N-am cum să reușesc”. Dacă sunteți apreciat pentru munca dumneavoastră, veți respira ușurat că ceilalți încă nu și-au dat seama cât sunteți de incompetent – dar vor descoperi la un moment dat dacă nu aveți grijă. Așa că ajungeți să stați într-o stare de tensiune aproape mereu gândindu-vă că cineva e pe cale să vă descopere și veți face tot ce puteți ca să stați departe de colegi. Pe termen lung, aceste stări și comportamente conduc la lipsă de concentrare, oboseală, stres și anxietate, care chiar vă pot afecta munca, confirmându-vă că, într-adevăr, nu sunteți suficient de pregătit (în mintea dumneavoastră). Paradoxal, deși în realitate sunteți văzut ca fiind foarte competent, ajungeți să vă sabotați singur prin propriile credințe. N-ar fi mai util să acceptați aprecierile celorlalți și, măcar o vreme, să faceți efortul de a vă privi cum vă privesc ceilalți – competent, de încredere, valoros? Ar merita măcar să testați ca să vedeți ce se întâmplă dacă înlocuiți critica cu acceptarea?

Puteți citi mai multe articole din seria personalităților dificile la locul de muncă aici