Sursa foto: www.pexels.com

În articolul trecut am vorbit despre teama de abandon, iar azi vom vorbi despre dispozițiile fluctuante.

„Voi suferi mereu”

Colegul tău cu tendințe borderline are, de regulă, o dispoziție fluctuantă, fiind acaparat de emoții intense și dificil de controlat – cu precădere furie la adresa celorlalți și a lui însuși. Cu mare ușurință poate trece de la accese de furie la panică sau tristețe, încoronate de un sentiment de plictiseală și de gol interior. Cum cel mai probabil nu i-au fost recunoscute și oglindite aceste emoții de către părinți și persoanele apropiate, el nu prea știe ce să le facă – crede că așa e realitatea. Distorsionează realitatea obiectivă prin prisma acestor emoții hrănite de fapt de tot felul de credințe iraționale: „nu merit să fiu iubit”, „oamenilor nu le pasă de mine”, „mereu mă simt așa, n-o să-mi treacă niciodată”, „e clar că e ceva greșit cu mine, ceilalți nu se simt așa”. Dacă ar fi să trăiești în această realitate nu ți-ai schimba și tu starea la 180 de grade în câteva minute? Nu te-ai simți profund nepotrivit, încercând apoi să faci tot ce poți să fii acceptat și băgat în seamă?

„Poate dacă mă observă, mă acceptă”, „dacă ceilalți nu mă acceptă, înseamnă că sunt un nimic” – alte exemple de credințe care îi populează mintea.  Așadar, atunci când simte că nu primește atenție, iubire și sprijin va reacționa agresiv și violent. Are toleranță scăzută la frustrare – „Nu suport să nu fiu văzut”, „este groaznic să nu fiu apreciat de ceilalți” și la cel mai mic semn își poate da în petec printr-o adevărată criză de nervi. Din acest motiv, comportamentul lui poate fi imprevizibil și chiar autodistructiv – dacă așa simte în acel moment, înseamnă că așa este și se comport pe măsură: „oamenii nu mă suportă și nu mă apreciază”, prin urmare își dă demisia pentru că „nu pot să suport să nu fiu văzut”. În relații, se va despărți intempestiv și dramatic de parteneră, fără să-i mai dea drept de apel, confirmându-și că avea dreptate – chiar nu-i păsa de el.

Are o impresie confuză despre sine și, din cauza faptului că își ia stările drept realitate, își schimbă brusc și nevoile, dorințele și comportamentul. Așadar, relațiile cu oamenii din jur vor fi afectate de aceste fluctuații pentru că ceilalți vor fi mereu luați prin surprindere și nu vor ști cum să se mai comporte cu el. Vor fi într-o continuă tensiune neștiind ce urmează să mai creadă și cum va mai reacționa – vor fi mereu în alertă și asta nu va face decât să perpetueze credințele și comportamentele lui. Munca îi este și ea afectată de aceste schimbări bruște pentru că nu poate menține un ritm constant ca să își ducă la îndeplinire obiectivele – se va autosabota, de cele mai multe ori chiar când e pe cale să termine ce începuse. Își va întări, deci, părerea despre el, aceea că nu e bun de nimic și nu merită atenția și aprecierea celorlalți și va pleca înainte să i se spună – evită respingerea din exterior, dar, de fapt, s-a respins deja singur și și-a negat șansa de a-și demonta credințele despre sine.

Nu-l poți condamna – așa a învățat să facă mediului în care a crescut: maltratarea fizică, abuzurile pe care i le-au aplicat persoanele care ar fi trebuit să îi ofere siguranță, iubire și atenție. De asemenea, neglijența părinților, dar și pierderea sau separarea de unul dintre ei poate gestionate greșit sau negestionate contribuie la această imagine de sine.

Puteți citi mai multe articole din seria personalităților dificile la locul de muncă aici.