Sursa foto: www.pexels.com

Oriunde-ai fi, ia acum o pauză de câteva secunde, închide ochii, și reflectează la asta: ce te face să te simți viu? Și unde se simte când ți-e bine?

Am început să întreb oamenii în stânga și-n dreapta, și-am primit răspunsuri de mai multe tipuri. Cei mai mulți descriem un moment în care toate simțurile sunt activate (când mă arunc cu ski-urile pe pârtie, când fac dragoste, când sunt în mijlocul naturii) sau ne simțim conectați într-un mod profund cu o altă ființă umană (când mă uit în ochii mamei mele și conștientizez că va fi o vreme când ea nu va fi aici, și atunci o să-mi fie tare dor de ea, când râd isteric cu prietena mea și uit de mine).

Pornind acum către un sens mai larg, ce înțelegem prin vitalitate? Și cum am descrie o persoană despre care spunem că e „plină de viață”? Adesea confundăm vitalitatea cu extraversia, tendința de expansiune a unor persoane a căror energie țâșnește în afară. Dar nu e întotdeauna cazul, deoarece, dincolo de forma pe care o ia, vitalitatea adună forța de a trăi, prezența și conectarea cu ceea ce se întâmplă în acest moment. E un indicator al sănătății mele fizice, mentale, emoționale și spirituale. Vitalitatea se simte atunci când aceste planuri funcționează în armonie. E răsplata pe care o primesc pentru că îmi cunosc nevoile și am grijă de ele – de corpul, mintea și inima mea. Viața nu e perfectă, dar faptul că exist mă inspiră.

Numele meu e Alina Lupeș și m-am alăturat echipei Mind Education Health din dorința de a explora dimensiunea psihologică a vitalității, pornind de la corp, mișcare și simțuri. Abordarea mea este una holistică, fiecare acțiune fiind o experiență completă – cognitivă, emoțională, senzorială. Acestea nu sunt tocmai separate, cum tindem să le privim. Când te miști, implici simultan toate aspectele existenței, sentimente, gânduri, senzații. Corpul tău ești tu. Te miști și funcționezi ca un întreg.

Cum am ajuns să am astfel de preocupări? Pe de o parte, sunt curioasă de mecanismele interioare ale simțirii și gândirii noastre și, pe de altă parte, corpul meu asimilează cu ușurință noi mișcări și învață într-un ritm rapid. La școală mișcarea se petrecea numai într-o oră pe săptămână, în care profesoara de sport te îndruma robotic: la stânga, la dreapta și te mustra cum se cuvine dacă încurcai stânga cu dreapta. Cea mai mare parte a vieții mele nu am avut o legătură foarte intimă cu corpul meu, sau cu senzațiile pe care le simt, în afară de cele foarte evidente de plăcere-durere. Știu că așa stă treaba cu majoritatea dintre noi.

De câțiva ani practic yoga, dans contemporan și fac teatru de improvizație. Devin tot mai conștientă de ceea ce simt atunci când mă mișc, mă conectez într-un mod mai natural cu ceilalți, mă bucur mai mult. Mă simt mai vie, ceea ce e împlinitor. Fiind niște activități pe cât de generoase pe atât de subestimate, vreau să împărtășesc cu voi din beneficiile lor și să contribui astfel la inițiativele Mind Education Health.

Simțim cu toții deficitul de vitalitate în orașele noastre, și aici nu cred că e nevoie să detaliez prea mult despre prea mult stat cu ochii în ecrane, munca fără sens sau serile goale, petrecute în singurătate (chiar și când nu suntem singuri). Nici nu ne mai dăm seama că avem nevoie de interacțiune și contact fizic pentru a trăi stabilitatea emoțională și starea de bine într-un mod profund.

Am pornit cu câteva întrebări în minte. Voi organiza ateliere în care vom descoperi prin joacă (printr-o joacă serioasă) ce ne face să fim mai conectați cu viața de lângă noi, cu ce se întâmplă acum în interiorul sau în exteriorul nostru. Ce ne deconectează și ne distanțează? Când putem să renunțăm la control, având încredere că ceilalți ne susțin? Ne putem relaxa total în brațele unui prieten? Ce ne împrospătează perspectiva? De unde vine pasiunea? Care e legătura dintre instinct, impuls și forța creativă? Care e postura noastră corporală și care sunt alternativele să o îmbunățim? Ce efecte are râsul asupra corpului și asupra minții noastre?

Explorarea noastră pleacă de la premisa că toate resursele de care avem nevoie pentru a ne fi bine sunt în noi. Parcursul pe care îl facem este să le accesăm și să le exprimăm în interacțiunea cu lumea și în a ne recăpăta astfel umanitatea.