Certurile și nemulțumire în cuplu sunt o mare provocare pentru ambii parteneri. Cum să mențină apropierea, intimitatea cuplului fără să se rănească unul pe celălalt? Însă când intimitatea și vulnerabilitatea au fost trăite în trecut cu durere, pedeapsă, ignorare sau critică, atunci, ca o formă de apărare, este învățată și exersată detașarea. Ca protecție. Să nu simți, pentru că dacă simți va fi atât de inconfortabil și dureros încât vrei să scapi, să fugi de ea. În cuplu, fiind una dintre cele mai profunde și intime relații, se reactivează toate fricile și mecanismele noastre de protecție.

Detașarea este o formă de evitare a conectării cu emoțiile și trăirile dureroase, de disconfort după regula inconștientă Înghite și detașează-te! Trăită ca amorțeală, ca o stare de pasivitate față de propriile trăiri și față de disconfortul partenerului.

Cum este simțită detașarea de către partener?

Ca o lipsă de prezență Simt că nu este acolo, prezent, și că e nevoie de o ceartă zdravănă să îl scot din ale lui! – sau ca o permanentă distanță – Rar suntem apropiați cu adevărat, așa, ca de la suflet la suflet. – ca deconectare, plictiseală, distragere, ca un gol și singurătate. Funcționăm bine când trebuie să rezolvăm problemele casei, în rest parcă am fi doi străini. Și sigur, cum te poți simți când ai nevoie de apropiere și partenerul este detașat și iritat de nevoia ta de conectare? Uneori provoci, adesea inconștient, emoțiile celuilalt, alteori te detașezi și tu să îți fie mai ușor.

Ironiile sau sarcasmul adesea însoțesc detașarea. Tot ca o formă de protecție, să stea departe de vulnerabilitate și apropierea trăită ca nefamiliară și inconfortabilă. Pare mai ușor să faci glume, să folosești ironiile în loc să stai în contact cu ce simți și ce simte cel de lângă tine. Observi cupluri care în loc să-și vobească direct, se ironizează unul pe celălalt, sau unul folosește ironiile și celălalt se apără prin critică și reproșuri.

Când mă simt copleșit și stresat, știu că mă detașez, soția mea îmi reproșează că nu sunt prezent și știu că are dreptate. Însă îmi e greu și îmi dau seama că nici măcar nu spun ce simt și am nevoie, însă mă înfurii pe ea și o pedepsesc prin retragerea mea. Și cel mai rău este că au ajuns să îmi reproșeze copiii că parcă nici nu mă bucur cum se bucură alți părinți la un meci de tenis sau serbare. Asta m-a durut.

Rațiunea și funcționalitatea sunt adesea justificarea celui care se detașează. Însă este o mare diferență între a fi conectat cu propriile emoții și confortabil cu ele, fie că vorbim de furie, frică, teamă sau tristețe, și în același timp rațional, fără judecăți și interpretări, sau doar rațional, rece. De exemplu, când ești cinic/ă sau ironic/ă sau negativist/ă fără să exprimi sau să conștientizezi ce simți de fapt. Ce ai vrea și nu știi sau nu poți acum să exprimi?

Când tu ești cel care se detașează

Reproșul cel mai frecvent față de partener este că este prea emoțional, irațional, isteric, fără simțul rațiunii sau că mereu caută cearta și se hrănește din asta. Însă, dacă tu folosești detașarea, un prim pas către el și relație ar fi să îți observi propriile emoții și trăiri și mecanismele tale de evitare și detașare. Când apar? În ce momente? Ce îți este greu să spui sau să faci și automat parcă detașarea te salvează din situație? Cu cât tu vei fi mai în contact cu propriile emoții și nevoi îți va fi mai confortabil să le exprimi și partenera/ul tău/ta nu va fi nevoit/ă să simtă și pentru tine, să ocupe acel spațiu emoțional al cuplului pentru amândoi. Deși asta este plângerea ta cea mai frecventă – prea multe certuri, nemulțumiri – contribuția ta este detașarea. Ea menține și amplifică critica, anxietatea și nesiguranța soției sau soțului tău. Ai nevoie, simplu spus, de mult mai multe inițiative emoționale, apropieri și împărtășiri. Tu să mergi către partener. Așa vei căpăta o forță emoțională care îți va da un altfel de confort emoțional și siguranță. Și vei oferi siguranță partenerului.

Detașarea este un mecanism care sigur are și beneficii în anumite situații și adesea folosit de bărbați când experiența este una emoțională. Însă dacă este cel mai frecvent răspuns, iar după o perioadă de retragere emoțională nu urmează o împărtășire, ci vă purtați ca și cum nimic nu s-a întâmplat, atunci e nevoie de o schimbare.

Când observ în cuplu detașarea și reacțiile celuilalt – punitivitatea, critica, reproșul, par amândoi nehotărâți să își asume riscul intimității și apropierii. Un punct al alegerii, al unei decizii – de a avea și de a construi o relație în acord cu un set de valori, una fiind non-agresiunea și compasiunea. Alegerea face diferența între cuplurile care evoluează și au o relație sănătoasă și cuplurile care rămân într-o luptă continuă. Cei care au depășit momentul spun că au ales să nu mai lupte unul împotriva celuilalt ci să fie alături unul de celălalt în orice problemă au de rezolvat. Nu spun că este ușoară trecerea, însă esențială. Și o să vă ia un timp până veți reuși să fiți înțelepți unul pentru celălalt și să vă sprijiniți unul pe celălalt.