Filmul de vineri pe care vi-l recomand este Tânărul Papă – The Young Pope (2016), mini-serialul de TV regizat de Paolo Sorrentino. M-a atras în primul rând faptul că Sorrentino a regizat și unul din filmele mele preferate Tinerețe – Youth – 2015, film pe care vi-l recomand cu drag.

Serialul mi-a trezit curiozitatea și, dincolo de povestea primului Papă american – Pius XIII, a fost pentru mine o poveste despre singurătate și teama de abandon. Despre cât de mult te influențează trecutul și cât de greu poți trăi în prezent cu rănile trecutului. Cum te influențează abuzul și abandonul în muncă, iubire, cum îți construiești relațiile și, mai ales, cum faci tu față propriilor frici și temeri. Imaginile sunt fascinante și muzica atât de bine aleasă, la fel ca în toate filmele lui Sorrentino. Iar Jude Law a jucat excepțional – și este remarcabil cum exprimă puterea, nevoia de dreptate, disprețul și neîncrederea pentru cei corupți. Dar și momentele lui de abuz, manipulare, control a celorlalți. Crede în frică și se bazează pe ea când conduce, ceea ce mă duce cu gândul tot la modul în care a trăit și înțeles conectarea cu ceilalți, prin frică, control și pedeapsă. Un serial plin de intrigi, gelozii și frustrări, slăbiciuni și vicii ale cardinalilor, jocuri de putere și multă, multă singurătate.

Nimeni nu mă iubește, replica Papei, a lui Lenny, spune tot despre așteptările și viziunea lui asupra vieții și relațiilor cu ceilalți. Și ascunde incapacitatea lui de a avea încredere în oameni, prin prisma experienței de abandon trăită.

Vizionare plăcută!