Familia mea fericită (2017) este filmul georgian premiat la TIFF 2017 pentru cel mai bun film și cea mai bună interpretare pe care vi-l recomand cu drag. Este un film frumos prin autenticitate și jocul personajelor. Filmul este povestea unei femei, trecută de vârsta divorțului cum i-a reproșat mama ei, care își părăsește soțul când aniversează 52 de ani după 30 de ani de căsnicie. Cei trei copii, adulți acum și ei cu propriile lor frământări și provocări din relațiile lor romantice,  părinții ei care și locuiesc în aceeași casă cu ea, rudele sunt șocați și nedumeriți. Nimeni nu înțelege de ce este nefericită. Toată lumea este convinsă că are un soț bun care nu o bate, nu bea și nu are alte vicii care ar putea fi cauza unei astfel de decizii. Și totuși ea este nefericită, își face bagajele și se mută singură într-un apartament. De ce a plecat? Care au fost durerile ei ascunse și ignorate în trecut?

Filmul are frumusețea lui și pentru că observi relațiile mult prea apropiate între generații, mamă-fiică-nepoată, sufocarea și simbioza. Lipsa unui spațiu al cuplului în care să poți vorbi despre durerile din cuplu. Să-și trăiască cuplul ruptura fără să fie distrași de la durere. Altfel, ea rămâne nevindecată și așa cum s-a și văzut, se retrezește. Alegerea ei de a nu vorbi despre ruptură și durerea din cuplu cu soțul ei, îi poți doar intui suferința. Sau poate a făcut-o în trecut fără un rezultat. Nu știm. Însă ce știm este că se simte nefericită, atât de nefericită încât alege să lase familiaritatea, siguranța și să își ia viața de la capăt.

Observi în film cum se transmit aceleași traume de la o generație la alta. Sau cum reacționează cei apropiați, fratele, rudele. Fostele colege cu lipsa lor de sensibilitate și deconectarea de suferința ei.

Și-a ales un timp pentru ea, să-și înțeleagă durerea și să se reîntoarcă acolo în trecutul care a rănit-o atât de adânc. Să reflecteze și să aibă grijă de ea, de sufletul ei. Nu doar responsabilitățile ei ca mamă, soție, fiică, profesoară sau prietenă. Să aleagă pentru ea, când atât de mult timp alții au ales pentru ea. Muzica filmului reflectă atât de bine profunzimea trăirilor și sensibilitatea ei și celor dragi ei.

Căutați filmul și mergeți să-l vedeți, este un film despre familie și familii foarte aproape și de cultura noastră. Vizionare plăcută!