Capernaun, filmul pe care vi-l recomand este povestea unui băiat de 12 ani, Zain, care depune o plângere împotriva părinților lui. Își dă în judecată părinții. De ce și-ar da un copil părinții în judecată? Ce durere și suferință ascunde el? Vă las să descoperiți. Merită această poveste să fie ascultată și văzută de cât mai mulți dintre noi. Un film despre supraviețuire, nedreptate, vină, responsabilitate și ce înseamnă să fii părinte. „Nu ești un bărbat adevărat dacă nu ai copii.” Așa să fie oare?

Un film despre cât de mulți copii, din păcate, sunt încă crescuți de alți copii și trăiesc în violență, neglijați și fără sprijinul adulților. Un film despre cât de greu este unui copil să zâmbească. Un copil care nu a trăit viața în grija, protecția unui adult, un copil forțat să fie adult pentru el și ceilalți. Filmul a fost și recomandarea fiicei mele de 13 ani, care a studiat filmul la școală, iar experiența ei a fost uimitoare, la fel ca și viziunea ei asupra filmului. Nu aș fi recomandat filmul unor copii atât de mici, însă merită văzut de noi adulții cu compasiune, fără judecată și cu asumarea responsabilității.

Filmul este câștigător la Premiile de la Cannes în 2018, premiul din partea juriului și nominalizat la Oscar, Globul de aur și Bafta și este regizat de Nadine Labaki. Regizoarea l-a descoperit pe Zain pe străzile Beirutului fiind refugiat din Siria, și l-a ales să joace în filmul ei pentru mult mai multă autenticitate și realism.   

Vă invit să vedeți filmul și, cum spune și Zain, să devenim oameni mai buni, să nu închidem ochii la ceea ce se întâmplă în lume și în propria noastră comunitate.