Filmul de vineri este Alb cât vezi cu ochii, pe care l-am văzut tot la TIFF, și este povestea unui bărbat care și-a pierdut soția într-un accident și își trăiește doliul. Mi-au plăcut mult imaginile și muzica, pentru că vorbesc despre durerea pierderii bărbatului, durere pe care nu o exprimă în cuvinte, despre suferința și tristețea lui. La un moment dat, bărbatul află o veste care îi amplifică durerea și personajul exprimă atât de bine cum un bărbat își trăiește o suferință emoțională, cât de deconectat este de el și ceilalți, de nepoata, fiica și prietenii lui. Dar cum furia și exprimarea ei, îl ajută să-și accepte durerea.

Un film care nu doar că te ajută să-i înțelegi pe bărbați altfel, cum este pentru ei pierderea, depresia și cum, adesea, furia ascunde multă durere. Un film care te îndeamnă să reflectezi la ceea ce înseamnă cuplul, cât de mult ne cunoaștem sau nu unul pe celălalt și cât de deconectați suntem de noi și cei dragi nouă.

Vă doresc vizionare plăcută!