Când eram studentă, se estima că depresia va deveni cauza numărul 1 a dizabilității în anul 2020. În aprilie 2017, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că ratele depresiei au crescut mult mai rapid decât era estimat și că devenise deja prima cauză a dizabilității la nivel mondial. Este mult mai comună decât credem, iar efectele sale pot fi devastatoare.

Abordarea evoluționistă sugerează că suntem din ce în ce mai vulnerabili în fața depresiei, având în vedere discrepanțele tot mai mari între mediul în care trăim acum și mediul ancestral în care ne-am dezvoltat și la care ne-am adaptat. Printre factorii implicați în apariția sau menținerea depresiei propuși de perspectiva evoluționistă se numără: carențele de vitamina D (stăm mai mult în birouri și nu ne expunem la soare suficient) și Omega 3 (nu este produs de organism, poate fi obținut doar din alimente specifice cum este peștele), sedentarismul și izolarea socială (în triburile actuale de vânători-culegători oamenii nu petrec aproape deloc timp singuri, sunt tot timpul înconjurați de persoane apropiate).

Ce este depresia? Cum apare?

În primul rând, depresia este o tulburare mintală foarte comună. Este o boală, la fel ca altele care sunt tratate de medici: boli cardio-vasculare, diabet, cancer etc și i se poate întâmpla oricui.  Ce știm despre cum apare este că :

1) sunt implicați factori genetici: dacă cineva din familia ta a suferit de depresie, ai și tu șanse mai mari să o dezvolți, în comparație cu restul populației;

2) sunt implicați și factori de mediu, cum sunt evenimentele negative majore de viață: o pierdere semnificativă, un divorț, probleme la locul de muncă sau prezența unei boli cronice;

3) există niște tipuri de credințe, de viziune despre lume, pe care persoanele cu depresie tind să le aibă și care contribuie la menținerea și accentuarea simptomelor.

Credințele care joacă împotriva noastră

Aceste credințe fundamentale dezadaptative despre viață apar încă din experiențele noastre timpurii și tind să se mențină și în viața adultă, dacă nu învățăm să le adresăm corect. Sunt ca niște magneți care atrag din mediul înconjurător doar dovezile care le susțin, respingându-le pe celelalte. Asta se întâmplă de multe ori automat, ca reacții bruște și intense, pe care nici nu apucăm să le procesăm conștient. De multe ori, se traduc prin cele mai adânci frici ale noastre. Cele mai prezente tipuri de credințe disfuncționale (sau scheme dezadaptative timpurii) întâlnite în cazul depresiei sunt: schema de abandon, schema de eșec și schema de privare emoțională.

Schema de abandon

De exemplu, un bărbat care percepe sprijinul primit de persoane apropiate ca fiind nesigur sau instabil și care a avut astfel de experiențe în trecut, care crede despre sine că este de neiubit sau că va fi abandonat, va avea reacții emoționale foarte puternice în situații ambigue. Dacă iubita nu îmi răspunde imediat la mesaj, încep să îmi imaginez că nu mă mai iubește sau că plănuiește să mă părăsească, caut tot timpul dovezi în acest sens și sufăr în tot acest proces, indiferent cum se comportă ea cu mine. Nu voi avea niciodată suficiente dovezi că nu este așa.

Schema de eșec

Similar, dacă mă tem foarte tare de eșec și simt că nu sunt o persoană care merită respect sau care nu e vrednică de aprecierea celorlalți, mă voi activa puternic atunci când întâmpin în viață situații care îmi declanșează această schemă. În momentul în care întâmpin o dificultate, de exemplu într-un proiect la care lucrez, tendința mea va fi să îmi imaginez cum nu voi reuși să duc sarcina până la capăt, cum nu sunt suficient de competent, de bun, de deștept, de priceput, apoi să mă simt foarte, foarte rău în legătură cu asta. Atât de rău că mă seacă de resurse și nu mai apuc să termin sarcina, ceea ce îmi confirmă credința.

Schema de privare emoțională

În cazul schemei de privare emoțională, mă aștept ca nevoile mele de susținere emoțională, de a fi tratat cu empatie de ceilalți sau de a fi înțeles să nu fie îndeplinite. Astfel, în relațiile cu partenerele mele pot fi foarte detașat, pot considera că dacă mi-aș exprima nevoile aș fi vulnerabil și nu îmi permit asta, în schimb sunt dezamăgit dacă nevoile nu îmi sunt îndeplinite. Pot intra în relații cu persoane indisponibile, astfel încât foarte rar ajung să conștientizez ce nevoi emoționale am, să învăț să le exprim și să cer ce am nevoie de la partener fără să trec prin distres semnificativ, fie pentru că îmi aleg o parteneră care nu e dispusă să ofere, fie pentru că nu mă las să cer.

În cazul unui episod depresiv major, pot ajunge să nu mai am speranța că pot schimba ceva sau că viața mea poate fi mai bună.

Simptomele depresiei la bărbați sunt ușor diferite de cele care apar în cazul femeilor, iar în partea a doua a articolului vom expune pe larg despre aceste diferențe. Este important de știut că bărbați diferiți au simptome diferite, deci nu este necesar să ți se aplice toate cele de mai jos, ci doar să știi că simptomele comune ale depresiei includ, în cazul bărbaților:

  • Furie, iritabilitate sau agresivitate
  • Anxietate, agitație, senzația că ești pe cale să explodezi
  • Pierderea interesului față de muncă, familie, sau activități care înainte erau plăcute
  • Probleme la nivelul dorinței sau la nivelul performanței sexuale
  • Tristețe, senzația de gol interior, aplatizare emoțională sau lipsa speranței, deznădejde
  • Nu te poți concentra, nu-ți poți aminti detalii
  • Oboseală până la extenuare, nu poți dormi, sau dormi prea mult
  • Mănânci prea mult sau nu-ți vine să mănânci deloc
  • Gânduri suicidare sau tentative
  • Dureri musculare, dureri de cap,  crampe sau probleme digestive
  • Incapacitatea de a-ți îndeplini responsabilitățile la muncă, acasă, sau în alte arii importante
  • Angajarea în activități riscante, nevoia de alcool sau droguri
  • Retragerea de lângă familie și prieteni, izolarea.