Multe cupluri cred că dacă se iubesc, restul relației va veni de la sine și va funcționa minunat. Însă iubirea nu este suficientă pentru trăinicia unei relații. Fundamentul cel mai solid este compatibilitatea partenerilor legată de valorile, aspirațiile și scopurile de viață și un sentiment profund al prieteniei. Să pot să văd în partenerul meu, înainte de toate, un prieten.

Dincolo de asta, iubirea are nevoie de grijă permanentă pentru a rămâne vie. E ca o plantă care trebuie întreținută și udată constant. 

Mai putem compara această situație cu cea a cuiva care, să zicem, dorește să construiască un pod. Un inginer nu va încerca să îl construiască doar plăcându-i sau iubind podurile. El trebuie să știe multe lucruri despre procesul de construcție înainte de a ridica un pod adevărat și solid.

Cu alte cuvinte, nu e suficient să ne dorim o relație sau să iubim sentimentul de a fi iubiți. E nevoie să avem și disponibilitatea spre efortul de a construi și menține relația, de a-l cunoaște pe celălalt și a împărtăși din lumile noastre interioare.

Mai mult, constructorul de poduri care iubește munca va suporta conflictele și frustrările care apar întotdeauna pe parcursul activității, mult mai mult decât un constructor indiferent la construcția de poduri și care nu se așteaptă să aibă nici o problemă.

Ce înseamnă asta? Că e nevoie să fim dispuși să purtăm conversații dificile în cuplu, pentru a lămuri conflictele dintre noi. Să nu abandonăm discuțiile inconfortabile pentru simplul fapt că ne e greu să tolerăm acel disconfort. Dezacordurile sunt o ocazie deosebită de a ne cunoaște mai profund și, în cele din urmă, a ne apropia mai tare, în funcție de cum alegem să comunicăm unul cu celălalt.

O problemă esențială este că societatea noastră construiește relația conjugală aproape în mod exclusiv pe iubire și apoi formulează cereri la care iubirea, singură, nu va putea niciodată răspunde:
”Dacă mă iubești, nu vei face nimic fără mine.”
”Dacă mă iubești, vei face ce spun eu.”
”Dacă mă iubești, îmi vei da ceea ce vreau.”
”Dacă mă iubești, vei ști ce vreau înainte să-ți cer.”

Aceste tipuri de practici transformă curând iubirea într-un șantaj nesănătos și într-o așteptare nerealistă ca nevoile noastre să fie ghicite de celălalt fără a le comunica. Iar dacă eu simt că nu valorez prea mult și dacă noi avem o relație bazată doar pe iubire, atunci ajung foarte ușor să depind de complimentele, atenția, aprobarea și banii tăi ca să mă simt bine. Dacă nu îmi arăți minut de minut că trăiești pentru mine, atunci mă simt ca un nimic. Toate aceste condiționări curând vor sufoca relația.

Să ne amintim așadar să acordăm spațiu fiecăruia dintre noi într-o relație, să fim bine cu noi înșine mai întâi, pentru a putea fi bine împreună.