Sursa foto: www.pexels.com

Felul în care navigăm cerințele constante din exterior spune multe despre capacitatea noastră de reziliență. Simți că n-ai destul timp să le faci pe toate? Nu ai energie să te bucuri de ce ai obținut? Primești prea puțin față de cât efort depui? Mai mult te zbați să supraviețuiești decât să te bucuri de momente de conectare și re-energizare? Un răspuns afirmativ la aceste întrebări indică un dezechilibru între ce faci din proprie voință și ce faci din obligație. 

Teoria auto-determinării afirmă că:

  • oamenii sunt inerent motivați să internalizeze regulile unor activități neinteresante dar importante;
  • există două procese diferite prin care această internalizare apare, rezultând în două stiluri diferite de auto-reglare;
  • contextul social influențează ce proces de internalizare și stil de reglare apare.

Cele două procese sunt introiecția – preluarea unei valori sau proces regulator dar neînsușirea lui – și integrarea – reglarea este asimilată în identitatea proprie. Diferența între cele două constă în congruența cu sinele. Atâta timp cât regulile și valorile pe care le internalizăm sunt mai degrabă introiectate, va exista mereu o presiune de a ne conforma lor deoarece ne așteptăm la o sancțiune precum vinovăție, sau credem că numai așa ni se va satisface nevoia de acceptare. Integrarea, pe de altă parte, se bazează pe internalizarea valorilor și regulilor într-o manieră congruentă cu sinele, prin urmare nu trezesc un conflict intern sau sentimente de vinovăție. Acestea sunt utile sau relevante pentru obiectivele personale. 

Contextul social care ajută integrarea presupune oferirea unui raționament semnificativ personal pentru limitele impuse (“dacă nu-ți strângi jucăriile, s-ar putea să nu le mai găsești mai târziu”), validarea sentimentelor contradictorii care pot apărea atunci când limita este neplăcută (“știu că nu e distractiv să faci ordine”) și folosirea unui stil de exprimare a limitei care permite libertatea de alegere (fără comenzi și “trebuie neapărat să faci aia!”). 

Din păcate, nu toți trăim într-un context social care să faciliteze integrarea. Pentru mulți dintre noi, primele reguli pe care le-am primit au fost mai degrabă impuse cu forța, prin urmare ne-am angajat în diverse mecanisme de reglare emoțională care să reducă tensiunea vinovăției, anxietății și frustrării care apare inevitabil în acest caz. Mai mult decât atât, atunci când nu e vorba de vinovăție sau anxietate, apare respingerea regulilor, comportamente pasiv-agresive care subminează regulile într-o anumită măsură, sau pur și simplu desconsiderarea lor totală. În acest caz, apar dificultăți în ceea ce privește autocontrolul, planificarea și gestionarea timpului deoarece au prioritate activitățile care sunt plăcute. 

Ce putem face?

Comparațiile între persoanele ale căror motivație este intrinsecă (nevoi de auto-acceptare, afiliere, sentiment de apartenență, sănătate fizică) și cele care sunt motivate extern ne arată că primii prezintă mai mult interes, entuziasm și încredere în sine, ceea ce se manifestă în performanță, creativitate și calitate a relațiilor sociale mai ridicate. 

Pentru a avea mai mult acces la propriile dorințe și motivație intrinsecă, poți observa gândurile pe care le ai în legătură cu sarcinile de lucru, cu responsabilitățile pe care le îndeplinești. În ce măsură sunt însoțite de o emoție pozitivă? Dacă ai înlocui “Trebuie să fac x” cu “Vreau sa fac x” ai simți vreo diferență? Dacă îți este greu să-ți dai seama ce-ți dorești, poți observa ce anume faci mai exact pentru a te simți bine. În felul acesta, devine clar cum îți gestionezi emoțiile neplăcute și regulile sau convingerile pe care le ai legat de exprimarea emoțiilor. 

Eliberarea față de reguli rigide, nerezonabile și limitative apare cu multă introspecție și asumare a emoțiilor care apar în acest proces. Numai după ce putem să ne observăm în mod realist comportamentul, avem ocazia să vedem care sunt schimbările pe care ni le dorim și ce reguli sunt importante pentru noi. Ele se pot referi la valorile noastre, la experiența noastră emoțională, la felul în care ne poziționăm față de ceilalți. Ele pot fi recunoscute sub forma așteptărilor pe care ni le facem, a frustrării care apare atunci când acestea nu se îndeplinesc, a lucrurilor care ni se par insuportabile.

Auto-cunoașterea vine la pachet cu multe schimbări pozitive, prin urmare vă încurajez să vă angajați cu răbdare și compasiune în acest proces.