Sursa foto: www.pexels.com

Cândva ți se păreau atractive rolurile profesionale cu responsabilități provocatoare, să gestionezi proiecte și colaborări complexe care implică decizii importante și atenția ta constantă. Zilele prea pline sau termenele limită respectate doar cu ore suplimentare sau de sfârșit de săptămână ți se păreau excelente oportunități de dezvoltare. Sau bonusurile consistente care asigurau vacanțe exotice sau acces la credite bancare mai mari te motivau să strângi din dinți și să tragi tare. Te entuziasmase preocuparea companiei față de calitatea vieții angajaților și practicile care promovează schimbarea în bine în comunitate.

Apoi treptat ți se părea normal să ajungi diminețile obosit/ă la birou; la fel și pentru colegi, acesta era de fapt normalul din echipă și organizație. Când liderul presa echipa pentru rezultate mai bune, îți făceai mustrări de conștiință și te angajai să muncești mai mult și mai eficient. Uneori te simțeai ca un impostor, care se vindea capabil pentru rolul asumat dar nu reușea să facă față sarcinilor. Ignorai mesajele celor apropiați când îți spuneau că pari stresat/ă și obosit/ă. Cu timpul ai devenit furios/oasă și dezamăgit/ă de practicile de management cu o etică precară, în discrepanță cu mesajele stridente despre valori care decorau organizația.

Până într-o zi când îți dai seama că ceva nu merge bine. Realizezi că ești extenuat/ă fizic și emoțional, te simți copleșit/ă de responsabilitățile pe care le rezolvi cu efort și știi că e nevoie să schimbi ceva. Deși erai o persoană atentă la emoțiile celorlalți, observi că nu mai ai răbdare și ești mai agresiv/ă în conversații; unii îți spun că glumele tale, uneori haioase, acum sunt mai degrabă cinice și rănesc. Rolul tău profesional, atât de provocator cândva, acum ți se pare doar o sursă de frustrare și nemulțumire. Nu mai vrei să-ți negociezi valorile personale ca să încapă în procese sau relații greoaie din organizație. Îți dai seama că nu te mai recunoști, că sindromul burnout a ajuns să sape în cele mai profunde cotloane ale identității tale profesionale și personale.  Atunci cel mai probabil vrei doar să pleci; din rolul actual, sau domeniul de activitate; din țară, de tot.

Cum apare sindromul burnout. Sau despre nepotrivire și dezechilibru

Sindromul burnout îți fură treptat motivația, dedicarea, și poate cel mai dureros, bucuria față de rezultatele muncii tale. Reprezintă cea mai apăsătoare formă de deteriorare a stării de bine la locul de muncă și este consecința stresului profesional cronic. La început poate fi doar un moment dificil în cariera unei persoane dar dacă nu este recunoscut și abordat din timp poate deveni o fractură în aspectele profesionale fundamentale pentru acea persoană. Este caracterizat prin trei aspecte care se dezvoltă treptat: a) o stare de extenuare emoțională, de oboseală b) detașare emoțională care poate merge până la cinism și c) insatisfacție profesională, nemulțumire față de rezultatele muncii.

Sindromul burnout este despre dezechilibru și nepotrivire. Dezechilibru dintre designul responsabilităților, pe de o parte, și disponibilitatea și potrivirea resurselor (de timp, emoționale, cognitive, etc.), pe de altă parte. În formele sale discrete, poate lua forma unei stări de oboseală accentuată după o perioadă încărcată profesional. Din care recuperarea poate fi ușoară și rapidă dacă persoana identifică și utilizează resursele potrivite și suficiente pentru gestionarea responsabilităților. Aceasta poate însemna de exemplu renunțarea la orele suplimentare și creșterea timpului de relaxare după muncă. Sau solicitarea de coaching de performanță atunci când aceasta (performanța) este afectată de prea multe sau ambigue responsabilități.

Când sindromul burnout este despre nepotrivirea dintre persoană și organizație în aspecte fundamentale ca identitate sau valori, costurile individuale și pentru organizație pot fi profunde și recuperarea de durată. Pentru că această nepotrivire implică o ajustare susținută între identitatea personală și cea organizațională, cu consum de resurse individuale. Dacă de exemplu o persoană e motivată să construiască relații de colaborare însă echipa și organizația în care lucrează valorizează competiția în detrimentul colaborării, atunci efortul individual de potrivire a stilului colaborativ cu cel competitiv promovat de organizație va duce la un sentiment de uzură personală. Sau invers, o persoană care valorizează competiția se va ajusta cu costuri personale într-un mediu organizațional care promovează colaborarea fără să încurajeze competiția. O persoană care valorizează corectitudinea și se regăsește într-o organizație care declară oficial această valoare dar în practicile sale demonstrează negocierea și ciopârțirea acestei valori, va ajunge să nu se mai identifice cu organizația și să plece.

Sindromul burnout nu este specific unei anumite tipologii de persoane, roluri profesionale sau organizații. Oricine poate dezvolta la un moment dat în parcursul profesional sindromul burnout. Înțelegerea sindromului burnout nu înseamnă răspunsul în alb-negru la întrebarea “este despre mine sau despre organizație”. Este întotdeauna despre interacțiunea dintre persoană șicontextul profesional. Prevenirea sindromului burnout înseamnă organizații care respectă diversitatea, învață din erori și imprimă un context de siguranță psihologică în procesele de colaborare verticale sau orizontale. Și în egală măsură înseamnă disponibilitatea unei persoane de a recunoaște și accesa resursele potrivite pentru contextul profesional, de a identifica și adresa prompt incongruențele și de a rămâne fidel valorilor personale.

Despre sindromul burnout mai poți citi aici.