Experiența mea ca terapeut de cuplu mi-a arătat că un cuplu are nevoie de mai mult sprijin decât cel primit în cabinetul de psihoterapie. Și dacă mai luăm în calcul faptul că puține cupluri ajung în cabinet și mulți cei care se află într-un moment de criză, femei sau bărbați, nu caută ajutor din partea unui terapeut, înseamnă că avem nevoie de alte soluții. Pe de altă parte, suntem din ce în ce mai conștienți de impactul și influența unei comunități asupra stilului de viață, asupra convingerilor și atitudinilor față de o problemă cum este iubirea și traiul în doi. Și când spun comunitate, vorbesc în primul rând de spațiul unde petreci cel mai mult timp, locul de muncă. – scria Domnica Petrovai pentru The Woman la începutul lunii decembrie.

Dacă la muncă devii conștient și relațiile devin de încredere și siguranță și ai experiența acceptării vulnerabilității, ai mai multe șanse să te dezvolți personal și cuplul câștigă. Adesea în cuplu rezistențele pe anumite subiecte pot fi mult mai mari. Este mai ușor să accepți feedback ul inconfortabil la muncă și apoi să transferi în relație ceea ce ai practicat cu colegii. Critica, perfecționismul, negativismul, reacțiile pasiv-agresive sunt ușor de recunoscut în relația cu colegii și, deși, dificil, totuși mai ușor de practicat alternativa sănătoasă și dus acasă un mod de conectare mai autentic. Devii mai conștient de cum te protejezi cum poți răni prin modul tău de protecție.

Filosofia echilibrului viață profesională – viață personală este pentru mine un mit, cred că cele două vieți sunt de fapt integrate și avem nevoie să acceptăm că nevoile, personalitatea și modul în care ne protejăm când simțim insecuritate se exprimă în toate contextele zilnice de viață, poate în moduri diferite și pentru nevoi diferite. (…) Dacă ne reamintim că avem resurse emoționale limitate și că avem nevoie să ne reîncărcăm, atunci efortul zilnic de a ne proteja la muncă cu colegii va deveni un cost pentru satisfacția în cuplu și invers.

Un alt exemplu al influenței comunității sunt comportamentele prin care ne exprimăm feminitatea sau masculinitatea. Reproșul pe care îl aud adesea în terapie este cel legat de anumite gesturi aduse de cei doi în cuplu, „nu mai face pe șefa cu mine acasă, nu ești la birou!”, „nu suntem angajații tăi să ne spui ce și cum să facem lucrurile”. Atunci când un manager se dezvoltă personal, fie că este femeie sau bărbat, relația cu soțul sau soția se schimbă, pentru că este vorba de același comportament care de fapt nu funcționează sănătos nici la muncă și nici acasă.

Să contribuim, așadar, fiecare la a crea comunități și companii conștiente, așa viața noastră de cuplu, adesea dificilă, devine mai ușoară, să nu menținem rupturile dintre lumi, să readucem armonie între lumi.

Puteți citi întreg articolul aici