Și în cazul burnout-ului, ca pentru orice tulburare psihică,  este foarte importantă prevenția – să îmi cunosc limitele și resursele, să mă clarific cu privire la valorile și obiectivele mele personale, să încerc să rămân ancorată în ele. Auto-cunoașterea reprezintă pasul important înspre a ști ce vreau, ce și cum să obțin ceea ce am nevoie și mai ales de ce o fac. Autonomia personală mă ajută să îmi gestionez momentele intense emoțional, să pun limite și să aleg sănătos pentru mine, fără să îi lezez pe ceilalți.

Și totuși, dacă alunec în burnout ce pot face pentru a-mi fi mai bine?

1.Să învăț să îmi construiesc relații sănătoase – de colegialitate, de prietenie, de familie. Studiile arată că burnout-ul este un predictor serios pentru singurătate, pentru deteriorarea relațiilor cu cei apropiați. Epuizarea, lipsa de energie mă împing să renunț la relațiile importante, pe care mă pot sprijini când îmi este greu, de unde pot să îmi iau energie, să găsesc resurse pentru a rezolva probleme presante. Devin un lucrător singuratic, fie cu așteptări nerealiste de la el și de la ceilalți, fie blazat sau neîncrezător în propria reușită.

2.pun limite sănătoase

  • programul de muncă se termină în fiecare zi la aceeași oră, sarcinile de birou le rezolv într-un interval clar de timp, nu rămân constant cu mintea agățată, rumegând gânduri, interpretări, căutând mereu soluții, la orice oră din zi sau din noapte.
  • să am grijă ca sarcinile pe care le am de dus la bun sfârșit să fie în acord cu limitele mele fizice și psihice, cu abilitățile și cunoștințele mele.

3.Să am rutine sănătoase, de grijă de și pentru mine – sport, masaj, yoga, exercițiile de meditație, să îmi onorez diversele hobby-uri, întâlniri cu prietenii, vacanțe regulate – toate sunt esențiale pentru a mă păstra echilibrat și sănătos.

4.Să îmi reevaluez locul de muncă, relațiile cu colegii. Ce pot eu schimba sau îmbunătăți pentru a-mi regăsi sensul, bucuria de a munci? Să fiu curios și onest cu mine în ceea ce privește cauzele care m-au adus în situația de burnout. Care sunt propriile mele vulnerabilități ce m-au împins spre epuizare și cum le pot da o nouă direcție? Este în puterea fiecăruia de a învăța despre sine – perfecționismul, subjugarea, detașarea emoțională, narcisismul pot fi toate vulnerabilități personale cu risc pentru burnout, pot învăța despre ele pentru a-m regăsi echilibrul. Așteptările prea înalte de la mine și de la ceilalți, greutatea de a refuza sarcini nerealiste fără o dezvoltare anterioară a abilităților necesare, interpretarea distorsionată a comportamentului colegilor, lipsa unui management al timpului eficient, multitaskingul sunt comportamente pe care le pot identifica și schimba pentru a-mi ușura viața.

5.Să îmi extind scopul și preocupările și în afara responsabilităților și obiectivelor de la muncă – voluntariatul, grija și implicarea în comunitatea sunt comportamente care îmi extind sensul, mă învață că lumea este mai mult decât jobul pe care îl am, mă recompensează prin bucuria pe care o aduc celorlalți.

Sindromul de burnout poate fi copleșitor, greu de înțeles, iar pentru cei cu un temperament activ greu de acceptat. Este necesar însă să învățăm să rămânem în contact cu propriile noastre limite, să ne definim realist obiectivele să învățăm despre noi și vulnerabilitățile noastre pentru a ne păstra pe termen lung starea de bine.