Ce ne ține împreună și ce ne desparte

De ce se despart cuplurile care s-au iubit cândva? Când am început să nu ne mai iubim? sau Dacă ceream ajutor?

Are legătură ruptura cu problemele de comunicare, frustrările din viața sexuală, diferențele sau incompatibilitățile dintre noi? Eram prea diferiți, mie îmi plăcea mult muntele, ei să stea mai mult pe acasă, ne-am schimbat amândoi și acum nu ne mai regăsim unul pe celălalt. Asta să fie de fapt? Evoluăm diferit și ne pierdem?

Ce spun, de fapt, cuplurile când vorbesc despre nu ne mai înțelegem, nu aveam ce să ne mai spunem, ne-am reproșat prea multe și nu mai e cale de întoarcere? Să fie ăsta motivul real?

Pe de altă parte, cum luăm decizia de a rămâne sau a sta lângă cel pe care l-am iubit sau încă îl mai iubim? Și nu vorbim de acele cupluri care se căsătoresc sau sunt împreună din alte motive – siguranță financiară, singurătate, răzbunare, comoditate, era momentul să mă așez și eu ori îmi doream o relație și el a venit la momentul potrivit –, altele decât cunoașterea și prețuirea celuilalt.

Cert e că ceea ce produce ruptura într-un cuplu este lipsa de rezistență psihică a partenerilor. Am întâlnit multe cupluri care au rămas unite, deși s-au confruntat cu boala copilului, cu trauma infidelității sau distanța fizică, cu necazuri financiare sau pierderea locului de muncă. Sau cupluri cu un trecut greu, cu experiențe de abuz sau abandon. Și, în ciuda tuturor necazurilor, au rămas aproape unul de celălalt, mai uniți și mai puternici. Au avut tăria de a rămâne în relație, curajul de a fi vulnerabili și de a nu se apăra de partener. Ce separă doi oameni care s-au iubit cândva sunt, în fapt, formele de apărare pe care le resimt când experimentează durere, amenințare și pericol. Iar apărarea ia diverse forme: argumentarea, critica, manipularea, răceala, disprețul, ironiile, indiferența și detașarea.

Cum te aperi când simți durere, frică sau teamă? Ăsta este punctul în care ai nevoie să te reîntorci către partener. Intimitatea, apropierea, e cea mai mare provocare și greutate a omului. De asta se și spune că îl cunoști cu adevărat pe om când îi cunoști felul în care se poartă cu familia lui, soțul, soția, copiii. Lipsa acestei rezistențe psihice – pe care în limbaj popular o numim orgoliu –, iar specialiștii lipsă de autonomie, toleranță scăzută la disconfort, „emotional toughness” face ca atunci când apar probleme în relație, în cuplu, unul sau ambii să se distanțeze, să se refugieze în judecăți asupra celuilalt, în procese de învinovățire și atac.

Atenție însă: rezistență psihică, nu abuz, respingere sau abandon. Ci curajul de a fi prezent, de a rămâne alături de partener fără pedeapsă, cu limite ferme și clare.

Cum puteți preveni divorțul și resemnarea? Investiți în capacitatea de a avea mai mult auto-control și putere de schimbare. Mai multă toleranță la disconfort, mai multă înțelegere pentru celălalt atunci când impulsul automat vă spune să-l atacați, judecați, respingeți prin critică și nevoie de dreptate, să-l abandonați sau să vă agățați de el. Iubirea adevărată te face să fii un om mai bun numai dacă îi dai, transferi conștient celuilalt puterea de a te schimba pentru el. Iar întâlnirea cu el îți dă această unică șansă. Când îți asumi riscul de a te schimba pentru celălalt, abia atunci începi să evoluezi, să ieși din egocentrism. Să ai puterea de a iubi.

Firesc, ne este frică de schimbare. Iar omul se complace în rolul de victimă mult prea mult, mult prea des. Însă schimbarea în cuplu funcționează doar dacă este reciprocă. De unul singur nu poți duce o relație care are nevoie de amândoi. Nu merge! Am întâlnit cupluri care nu au această putere de schimbare, de evoluție. Rămân împreună, dar își mențin egocentrismul, doi narcisici, nesiguri, ușor de rănit, dependenți și cu o nevoie de validare și apreciere exagerate. Sunt incapabili să-și asume când rănesc, să-și ceară iertare, cupluri în care unul este subjugat și celălalt controlează relația.

Ce trebuie să schimbi? Simplu. Să-l asculți pe celălalt. Ce vede el și tu nu vezi. El vede ce ție îți este prea greu să recunoști. Și de acolo poți începe schimbarea.

Nu cred că-l iubești pe cel pentru care nu poți să te schimbi. Nici în cuplu, nici în relația de prietenie. Nu ai încă puterea de a iubi. Ai șansa să fii tu însuți când te poți schimba prin a răspunde nevoilor celui de lângă tine. Nu neputințelor, nesiguranțelor, orgoliului sau acelui tot pe care și l-a construit ca să se apere. Ci nevoilor lui reale, sănătoase.

Calea către tine – cine ești tu cu adevărat, plin de viață, liber – o găsești prin iubirea celui de lângă tine. Miraculos, nu?