Ce activitate continuați să aveți pentru că vă face plăcere pe moment, cu toate că vă face rău pe termen lung? Mâncare, muncă, sport, cumpărături, obiecte, haine, fumat, putere, statut, sex, relații sau chiar droguri? Cu toții avem câte ceva care ne aduce satisfacție, dar care ne afectează, și care nu este, de fapt, benefic pentru corpul și psihicul nostru. Când vorbim despre dependență nu vorbim doar despre dependențele de substanțe (cafea, zahăr, țigări, droguri) ci despre un mecanism bine pus la punct care își alege conținutul (substanțe, activități, relații).

Dependența, așa cum explică Gabor Mate în cartea sa, „Pe tărâmul fantomelor înfometate”, este un continuum, un mecanism care se dezvoltă încă din copilărie, un mecanism rezultat din influența experiențelor de viață asupra biologiei. Unele dependențe sunt văzute ca ceva acceptabil, pe când altele sunt blamate și interzise prin lege. Într-adevăr, unele dependențe cauzează mai mult rău decât altele, însă ce ne propune doctorul Mate este să ne uităm la proces, la istoria de viață, să avem compasiune, înțelegere și acceptare pentru omul care are o dependență de orice fel. Odată înțeles mecanismul și faptul că dependența nu este chiar o alegere precum am crede, este mai ușor să nu judecăm omul din fața noastră.

Cartea pe care v-o recomand săptămâna aceasta este o carte despre dependență, așa cum este ea văzută de doctorul Gabor Mate. Fost medic de familie, medic în îngrijirea paliativă, în prezent Gabor Mate lucrează cu persoanele dependente de droguri din Downtown Eastside, Vancouver. Cu povești de-a dreptul emoționante, unele parcă rupte din filme, Gabor Mate explică ce reprezintă dependența, cum se formează, ce se întâmplă în corpul și în creierul unui persoane care are o dependență și de ce nu este o alegere, ci de multe ori singura alegere pe care omul o vede sau care îi aduce câteva momente de liniște, plăcere, afecțiune, conectareetc.

Sunt multe lucruri care îmi plac la această carte, dar cel mai mult îmi place modul plin de compasiune și acceptare în care Gabor Mate redă poveștile oamenilor, modul cald în care povestește despre propriile provocări în lucrul cu persoanele dependente, dar și deschiderea cu care vorbește despre dependența sa de CD-uri cu muzică clasică. Trecând de conținutul dependenței, care, așa cum zice și el, poate fi văzut ca ceva mai degrabă nobil și elegant, „doar sunt CD-uri cu muzică clasică”, el povestește în detaliu cum de multe ori a ajuns să cheltuiască zeci de mii de dolari pe astfel de CD-uri, pe care le punea la colecție și pe multe dintre ele nici nu le-a ascultat vreodată. Povestește, de asemenea, cum, la fel ca în orice altă dependență, de rușine, a ajuns de multe ori să mintă sau să se ascundă de soția lui ca să nu afle că a mai cumpărat, într-un impuls de moment, câteva CD-uri.

Mate compară libertatea de alegere din dependență cu cea din tulburarea obsesiv-compulsivă. În momentul în care apare impulsul de a consuma substanțe, de a cumpăra ceva, de a munci încă puțin (să fiu util/ă), de a cere validarea cuiva, de a mai face sport încă o oră (să arăt bine/ să fiu sănătos etc.), să mai citesc o carte (ca să mă asigur că știu), are loc un blocaj în creier. E ca și cum pur și simplu nu te poți abține, mai ales atunci când ești stresat, obosit, supărat, singur, neliniștit, plictisit sau chiar entuziasmat. Dacă nu ai învățat cum să îți reglezi emoțiile într-un mod sănătos, este foarte ușor să ajungi prizonierul dependenței. Pentru moment, acolo este bine, este liniște, relaxare, conectare, eliberare. Gabor Mate chiar povestește despre un pacient de-al lui, dependent de heroină, care descrie momentul în care consumă drogul ca pe o „îmbrățișare caldă în vârful unui ac”.

Câți dintre noi, după definiția de mai sus, nu suntem dependenți de câte ceva? Cât de ușor sau greu v-ar fi să scoateți acest obicei/activitate/ substanță din viața voastră? De ce? Ce vă oferă? Ce din viața voastră vă face să cautați alinarea în dependență? Ce din istoria voastră de viață și din biologia voastră compun această dependență? Mereu are sens dacă ne uităm la întreaga poveste. Mereu este mai ușor să avem compasiune față de noi și față de ceilalți atunci când înțelegem care sunt rădăcinile anumitor reacții sau comportamente. De asemenea, odată ce înțelegem, este mai ușor să acceptăm și să înlocuim ceea ce ne face rău. Devine mai ușor să ne identificăm nevoile reale și să avem grijă de noi și de cei din jur.

Recomand cu încredere și căldură această carte atât persoanelor care se confruntă cu dependența, celor care au membri de familie sau prieteni cu diverse dependențe și, nu în ultimul rând, părinților. Gabor Mate vorbește în carte despre cum se dezvoltă mecanismul dependenței încă din copilărie și cum ar putea părinții să prevină acest lucru în relația cu copiii lor. Vă recomand să parcurgeți cartea cu intenția de a înțelege, nu cu intenția de a vă „repara” pe voi sau pe ceilalți. Unele dintre nevoile de bază pe care le avem cu toții sunt înțelegerea, conectarea, acceptarea și compasiunea. De multe ori, asta găsește persoana dependentă în „drogul” ei.

Lectură plăcută!