Săptămâna aceasta vă recomand cartea „Omul în căutarea sensului vieții”, scrisă de psihiatrul Viktor Frankl. În timpul Holocaustului, Frankl a petrecut trei ani ca prizonier în lagărele de concentrare din Auschwitz și Dachau. Așadar, unele dintre aspectele fundamentale ale cărții lui Frankl sunt supraviețuirea și reziliența. 

Deși Frankl a fost martor al unor experiențe extrem de brutale și traumatizante, „Omul în căutarea sensului vieții” se concentrează mai puțin pe detaliile acestor experiențe și mai degrabă pe modul în care el și alți prizonieri au putut face față acelor condiții grele. Vorbește despre capacitatea umană de a supraviețui și de a rezista în ciuda dificultăților. Spre deosebire de multe alte cărți scrise despre Holocaust, cartea lui Frankl descrie modul în care mintea umană răspunde la adversități și cum face față la amenințarea permanentă a morții. 

Frankl susține că nu putem evita suferința, dar putem alege cum să ne raportăm la ea, cum să găsim sens în ea, cum să continuăm să mergem înainte și să ne redefinim scopurile și sensul. Cum să mai speri când ești într-o alertă permanentă? El povestește despre cum își imagina cum va fi când o va reîntâlni pe soția lui, cum va scrie despre experiențele de acolo, cum le va împărtăși altora. Privea și analiza situațiile care se derulau în fața lui și care i s-au întâmplat și prin lentilele de medic psihiatru și psihoterapeut.

Ce mi-a plăcut la această carte este perspectiva existențialistă, ideea că de fapt la fiecare pas ai de ales. Oricât ar fi de greu uneori și chiar dacă nu poți vedea binele în viitorul apropiat, totuși există alternative prin care poți face față suferinței. Cu alte cuvinte, nu poți schimba ceea ce ți se întâmplă, dar îți poți șlefui modul în care privești realitatea.