Te-ai întrebat vreodată dacă trebuie să înveți să fii fericit sau fericirea vine din inerție, ca un fapt dat odată cu viața care ți-a fost hărăzită? Crezi că trebuie să depui constant eforturi pentru ea sau că se află la îndemâna oricui? Și, cel mai important, știi să fii fericit? Acestea sunt câteva din întrebările la care autorul Christophe Andre, medic psihiatru de profesie și psihoterapeut, își propune să răspundă în eleganta carte Despre arta fericirii.

Pornind de la 25 de tablouri, Christophe Andre oferă tot atâtea „lecții” despre fericire, împletite cu date din studii psihologice, scrise cu un iz filosofic. O carte care ne reamintește că fericirea nu apare într-un vacuum, nefăcând nimic, ci doar implicându-ne în activități care să ne producă o stare de bine, în hobby-urile și relațiile noastre cu cei din jur. Din acest punct de vedere, fericirea e similară cu iubirea: nu poți să ajungi la ele dacă le aștepți senin, nu găsești iubirea claustrat la tine în casă și nici fericirea retras în tine însuți. Ele presupun, așadar, câteva eforturi, sunt niște procese de învățare și, aș spune, de disciplină și perseverența de a le „hrăni” permanent.

Dar cum se învață fericirea? De la cine o „furăm”? Mai întâi, părinții sunt cei care ne oferă niște modele ale ei, prin felul în care se comportă și sfaturile date. Ce îmi arată tata și mama din frumusețea vieții? O relație sigură , bazată pe încredere și afecțiune cu părintele este esențială în acest sens, ceea ce psihologii numesc un „atașament securizant”. El constituie baza de siguranță la care copilul se va întoarce, mai ales când se află în pericol. Certitudinea că celălalt va fi acolo,  disponibil pentru el când va avea nevoie. Numai așa va îndrăzni el să exploreze și descopere lumea. Pentru a avea curajul să te avânți, trebuie să fii înrădăcinat.

Rostul și evoluția emoțiilor

Emoțiile pozitive ne mobilizează pentru acțiune, ne stârnesc curiozitatea să cunoaștem lumea, pe când tristețea și durerea ne fac să ne repliem în sine. Paradoxal însă, putem depăși deprimarea tot prin acțiune, printr-un angajament ferm de a continua să fim activi, chiar dacă presupune multe eforturi la început. E ceea ce psihologii numesc „activare comportamentală” – să reîncep să fac lucrurile pe care înainte le puteam realiza, pentru a redobândi sentimentul de competență și plăcere. Fericirea apare mereu ca un produs secundar activităților pe care le desfășurăm, nu prin urmărirea ei acerbă, prin transformarea ei într-un scop obsesiv.

La fel cum în natură totul se află într-un ciclu permanent de naștere și moarte, fericirea parcurge aceleași etape. Nu ne putem aștepta să existe mereu, ea se reconstruiește clipă de clipă. Prin această comparație, ne aducem aminte că orice emoție e perisabilă, ea vine și trece la un moment dat, drept pentru care să nu luăm tristețea sau suferința emoțională ca o stare implacabilă, fără sfârșit. Cu referire la emoțiile pozitive, autorul ne îndeamnă să iubim și sfârșitul lor. Da, fericirea nu e eternă, dar e etern valabil că am trăit acele momente.

De altfel, și emoțiile negative au rostul lor. Dacă sunt tranzitorii, ele pot fi o unealtă care ne ajută să descoperim ce nu funcționează în viața noastră, ce e nevoie să schimbăm. Un prilej de reflecție și repaos de la tumultul vieții cotidiene, un semnal de alarmă că suntem supraîncărcați și e timpul să luăm o pauză, să ne conservăm resursele de energie.

Christophe Andre mai discută despre ceea ce studii de cercetare au confirmat deja ani la rând: fericirea nu supraviețuiește decât datorită relațiilor cu semenii noștri și dorinței noastre de a avea parte de ele. Atunci când suntem triști sau deprimați, izolarea este cea mai mare tentație și una dintre cele mai proaste idei, pentru că ne adâncește și mai puternic în suferința emoțională. Nefericirea nu trebuie să ne transforme în ființe solitare.

Cu toții năzuim spre fericire. Dar poate mai puțini știm că trebuie să o țesem cu grijă și determinare. Vă invit să citiți această carte, într-o zi caldă de vară, să descoperiți mai multe despre „arcurile” fericirii și cum pot fi ele activate.