Cartea Virginiei Satir începe cu o frază hotărâtoare „A schimba lumea înseamnă a schimba familia.” Iar dacă facem un exercițiu mai îndelungat de gândire, ne putem da seama că, pentru a înțelege lumea, este suficient să studiem familia: puterea, intimitatea, autonomia, încrederea și abilitățile de comunicare sunt elemente vitale care stau la baza modului în care trăim în societate.

Autoarea prezintă exerciții deosebit de creative pentru a ne înțelege pe noi, a ne îngriji de propria persoană și a le da copiilor noștri o bază solidă pe care să crească puternici și compleți.  Ideea principală după care se fundamentează cartea este că trebuie să hrănim cât mai timpuriu judecata sănătoasă a copiilor, sentimentul de încredere în sine și acceptare necondiționată, cu alaiul de comportamente mai bune sau mai puțin bune.

Viața unei familii seamănă cu un iceberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se întâmplă – zecimea pe care o văd și o aud. Astfel, este ușor să tragem rapid concluzii eronate, bazându-ne pe informații trunchiate și izolate. Virginia Satir ne îndrumă să observăm ce se întâmplă „sub masă.” Așa cum un marinar trebuie să știe că cea mai mare parte a iceberg-ului este sub apă -și viața lui depinde de această informație- tot așa soarta unei familii depinde de înțelegerea sentimentelor și a nevoilor care se află ascunse sub evenimentele de zi cu zi.

Familia este contextul în care se dezvoltă oamenii, în moduri mai mult sau mai puțin sănătoase, motiv pentru care acest context capătă o importanță majoră, iar adulții care întemeiază familia au o responsabilitate uriașă – de a făuri alți oameni. Sistemul se dezvoltă pornind de la arhitecții familiei: părinții. Psihologul Virginia Satir consideră că există patru aspecte ale vieții de familie care apar în mod constant: (1) sentimentele și ideile despre propria persoană (adică stima de sine), (2) modurile în care comunică membrii, (3) regulile pe care le respectă fiecare – despre cum ar trebui să simtă și să acționeze oamenii și (4) legătura exterioară a familiei cu societatea – cum interacționează fiecare cu alți oameni în afara familiei.

În familiile disfuncționale, stima de sine a persoanelor e scăzută, toată lumea e în mod vizibil plictisită și o atmosferă sumbră, amenințătoare domnește în aer. Membrii stau unul cu celălalt mai mult din datorie, se tolerează reciproc, mai degrabă decât să se bucure unul de prezența celuilalt. Comunicarea este indirectă și neclară, regulile rigide și imposibil de negociat sau schimbat, iar oamenii se evită reciproc. Pur și simplu se implică în alte activități exterioare, încât nu prea mai au contacte reale cu restul membrilor. Adesea sunt oameni bolnavi fizic, deorece corpul lor reacționează omenește la o atmosferă total inumană. Fețele și corpurile lor sunt înțepenite, încordate sau gârbovite, posace sau triste, exprimând climatul emoțional în care trăiesc. Ochii privesc în pământ, urechile nu aud, vocile sunt ascuțite și stridente sau joase și sugrumate.

Pe de altă parte, în familiile funcționale, care favorizează creșterea armonioasă, atmosfera este cu totul alta. Oamenii își arată iubirea în mod deschis, ascultă cu atenție, sunt direcți și onești unul cu celălalt, prezenți atât fizic, cât și emoțional. Ei se uită unii la alții, nu unii prin alții. Relațiile dintre ei sunt impregnate de emoție și autenticitate. Când este zgomot, se aude sunetul bucuriei, al unor activități cu sens, nu agitația făcută cu scopul de a-i anihila pe ceilalți. Membrii familiei au încredere în sine și în ceilalți și simt că au libertatea să-și spună unul celuilalt trările, că pot vorbi despre orice – dezamăgiri, frici, răni, critici, dar și realizări și bucurii. Familiile sănătoase pot rezolva multe dintre problemele vieții fără să intre în panică și își ajustează planurile rapid, dacă apar situații imprevizibile. Părinții se văd drept lideri care își ajută copiii să se dezvolte, și nu drept nu șefi autoritari.

Într-o lume în care suntem înconjurați de progres tehnic permanent și capacități intelectuale de nivel ridicat, un lucru esențial care ne rămâne de făcut este să creștem oameni înzestrați cu valori morale, etice și umaniste, care să folosească în mod eficient roadele acestui progres.

Vă încurajez să parcurgeți această carte, de o valoare incontestabilă, pentru a recunoaște problemele familiei voastre și înțelege ce puteți face pentru a schimba suferințele prezente. Familiile disfuncționale produc oameni disfuncționali, contribuind astfel la un sine fragil sau tiranic, situație direct legată de tulburările mintale, consumul de droguri, sărăcie, terorism și alte probleme sociale. Dacă ne dăm șansa de a face din familie locul în care să se dezvolte ființe cât mai umane cu putință, vom vedea că asta se va reflecta și în lumea exterioară, care va deveni un loc mai sigur și mai plin de sensibilitate umană. Fiecare dintre noi este o descoperire și fiecare dintre noi poate produce o schimbare.