În „Anxietate pentru începători” (“Anxiety for Beginners”), Eleanor Morgan povestește cum este să trăiești cu anxietate și de ce este atât de important să identificăm și să învățăm să o gestionăm. Cartea începe cu o poveste a propriilor sale experiențe, apoi explică ce este anxietatea, cum se manifestă, de ce apare și ce putem face pentru a o combate.

Morgan ne asigură că nu trebuie să ne luptăm toată viața cu anxietatea – că este posibil să înțelegem ce se întâmplă cu noi, în corpul și în mintea noastră și că putem învăța să gestionăm intervențiile intruzive ale lui „Ce-ar fi dacă?”. Ne reamintește că o doză de anxietate este absolut normală, mai ales în situații amenințătoare, când ne ajută să ne protejăm. Abia când anxietatea preia controlul și ne distorsionează prea mult realitatea este necesar să căutăm ajutor.

Rezonez cu perspectiva ei despre a răspândi informațiile, foarte multe de altfel, pe care știința ni le oferă despre anxietate și modurile prin care ne putem ajuta pe noi înșine sau pe oamenii apropiați care se luptă cu anxietatea. Morgan spune lucrurilor pe nume – anxietatea poate apărea pe neașteptate, fără să-și anunțe vizita. Prin tot felul de povești, personale sau ale altor oameni, împletite cu informații validate științific, Eleanor Morgan creează un spațiu deschis și confortabil și ne ajută să înțelegem că mai mulți oameni decât credem se întâlnesc la un moment dat în viață cu anxietatea și că este absolut în regulă să vorbim despre asta. Autoarea lasă să se înțeleagă că deși nu există un antidot perfect pentru anxietate, sunt multe lucruri pe care le putem face ca să ne ameliorăm simptomele cu timpul. Pe ea a ajutat-o cel mai mult terapia cognitiv-comportamentală, pentru alți oameni poate fi eficient un tratament medicamentos combinat cu terapie, pe alții îi ajută sportul, meditația, yoga – sau diverse combinații ale tuturor acestor variante.

Cel mai mult mi-a plăcut modul în care Eleanor Morgan scrie: sincer, optimist, amuzant. Din fericire, sunt din ce în ce mai multe inițiative de a combate stigma asociată cu aceste dificultăți de altfel normale și umane. Așa cum spune și autoarea: „anxietatea este mai degrabă un obstacol, nu sfârșitul drumului pe care mergem”.